Piața mondială a cobaltului este controlată de două companii elvețiene

Miza este uriașă, cobaltul, care permite bateriilor să stocheze energie fără să se supraîncălzească, fiind în centrul revoluției tehnologice în epoca postpetrol. Din 2016 până în 2018, prețul acestui metal albăstrui a crescut de peste patru ori, ajungând astăzi la 82.000 dolari tona. Și se așteaptă creșteri mai mari.

Printre întreprinderile care domină piața strategică, multinaționalele elvețiene Glencore și Trafigura sunt implicate într-o înfruntare de dimensiuni planetare – de la minele din sudul Congo până la birourile luxoase din Cologny.

Se estimează că, în 2030,  cererea de cobalt doar pentru mașinile electrice va depăși nivelul total de producție actual, circa 120.000 tone. Banca Mondială a calculat că pentru a limita încălzirea climatică la 2% trecând masiv la autovehicule electrice și la energii alternative, producția de cobalt va trebui să crească cu 1200%.

Congo asigură două treimi din piața mondială

Totul începe în sudul Republicii Democratice Congo (RDC), care produce astăzi două treimi din cobaltul mondial, parte care va trece la 75 % în 2022, potrivit unui raport Trafigura. În această regiune, inflamarea prețurilor a provocat un exod al meseriilor spre acest domeniu. 200.000 de mineri sunt angajați în extracția de minereu de cobalt, deși nu au dotări de vârf și există riscul prăbușirii galeriilor. Ei furnizează între 20 % și 40 % din cobaltul produs în RDC, arată Trafigura.

Glencore, primul furnizor mondial de cobalt, este categoric contra extracției artizanale: „Multe mine artizanale sunt ilegale și nu plătesc impozite, nu sunt sigure, poluează și folosesc copii”. A investit miliarde în RDC în mine-uzine gigant, cu instalații ultramoderne. Marii fabricanți de mașini electrice au nevoie de cobalt „curat”, ori mineralul provenit din minele artizanale este contaminat.

Prezent în domeniul cobaltului de doi ani, Trafigura, unul din principalii rivali ai Glencore, este primul negociator al prețiosului metal. Contrar Glencore,  se aprovizionează din minele artizanale și pilotează un program pentru încadrarea și regularizarea activității artizanale, considerând că este un mod simplu și rapid de creștere a producției mondiale de cobalt. Fără să investească miliarde în noi mine industriale, a căror  intrare în exploatare poate dura ani.

Divergențele dintre cei doi giganți au izbucnit în aprilie, la  conferința OECD de la Paris asupra aprovizionării „responsabile” cu cobalt. Cu o zi înaintea reuniunii, Glencore a publicat  un comunicat în care condamna minele artizanale și își exprima îngrijorarea față de eforturile pentru legitimarea lor. Iar la conferință s-a reafirmat opoziția de principiu a grupului față de orice extracție artizanală.

80% ‒ rafinat în China

Fără să ia poziție asupra rivalităților între producători, OECD s-a situat, în mare, pe aceeași linie cu Trafigura, dar bătălia de influență între pro și anti-minele artizanale se joacă la alt nivel. Cum este World Economic Forum, cu sediul la Cologny. Care a lansat o alianță mondială a producătorilor de baterii, în care Trafigura este membru, dar Glencore nu.

Deloc surprinzător, Alianța recunoaște importanța extracției artizanale și invită alți actori importanți din sector să li se alăture.

Pentru moment, Glencore a optat să înființeze o asociație industrială mai clasică, Cobalt Institute Extraction. Problema este că, în afara minelor și a concesiunilor controlate de marile grupuri ca Glencore și Trafigura, „extracția sălbatică” a cobaltului este înfloritoare pe toată centura cupriferă care merge din Zambia în Angola și trece prin sudul RDC.

Cobaltul extras fără nici un control alimentează apoi topitoriile chineze, care îl reinjectează pe piața mondială. Circa 80% din cobaltul mondial este rafinat în China.

Pentru producători,  tentația este puternică de a amesteca  metalul ilegal – mai puțin scump fiind extras fără măsuri de securitate, fără aparatură – cu cel produs în minele  industriale și, potrivit unui expert OECD, „astăzi, nu putem avea certitudinea 100% că nu există cobalt ilegal într-un  smartphone.

Există riscuri pe ruta de aprovizionare, de transport, dar există mereu o piață deschisă pentru cobaltul ilegal”.