Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Jeremy Shapiro este director de cercetare la Consiliul European pentru Relații Externe și fost consilier special al secretarului de stat adjunct pentru Europa și Eurasia din Departamentul de Stat -SUA

Jeremy Shapiro este director de cercetare la Consiliul European pentru Relații Externe și fost consilier special al secretarului de stat adjunct pentru Europa și Eurasia din Departamentul de Stat -SUA

Starea națiunii: Ce s-a întâmplat cu geopolitica?

Anul trecut, Ursula von der Leyen le-a promis europenilor o comisie geopolitică cu o voce mai puternică și mai unificată în lume, care să poată proteja suveranitatea strategică europeană. Era o idee venită la momentul potrivit.

Jeremy Shapiro 0 comentarii

Anul trecut, Ursula von der Leyen le-a promis europenilor o comisie geopolitică cu o voce mai puternică și mai unificată în lume, care să poată proteja suveranitatea strategică europeană. Era o idee venită la momentul potrivit. La aproape un an de la acel moment, cu o pandemie care dă totul peste cap, cetățenii europeni suferă de pe urma absenței unei Europe geopolitice.
 
În plină pandemie, schimbare climatică și recesiune globală, marile puteri transformă legăturile dintre țări în arme cu care se pedepsesc unele pe altele. China amenință că nu va trimite provizii medicale țărilor europene care nu o susțin politic. SUA amenință cu sancțiuni economice pentru a le impune europenilor politica sa asupra Iranului. Turcia amenință că va trimite refugiații în Europa dacă nu va primi bani de la UE sau dacă nu va fi susținută în ceea ce privește Libia. Iar Rusia intervine în alegerile americane și politizează furnizarea gazului. Un sondaj realizat de ECFR arată că aceste situații i-au determinat pe majoritatea cetățenilor europeni să-și dea seama că este necesară o colaborare pentru menținerea suveranității naționale într-o lume din ce în ce mai periculoasă, 63% dintre europeni dorind să vadă mai multă cooperare europeană după COVID-19. Chiar și în statele mai puțin eurofile, printre care se numără Franța (52%), Suedia (51%) și Danemarca (53%), mai mult de jumătate dintre repondenți au avut acest punct de vedere.
 
În ciuda acestei dorințe clare venite de la cetățeni, discursul în trei limbi, de aproape 90 de minute, al lui Von der Leyen nu a menționat conceptul de comisie geopolitică. Aceasta a prezentat o listă de probleme, însă nu a lăsat impresia că Europa trebuie să-și modifice abordarea generală față de geopolitică.
 
Ce s-a întâmplat? De ce a fost atât de greu să se creeze “comisia geopolitică” pe care Von der Leyen a promis-o anul trecut? Planul european de redresare ar trebui să-i permită Europei să se reconstruiască într-o manieră mult mai suverană, dar și mult mai ecologică. Pentru ca acest lucru să se întâmple, Von der Leyen va trebui să se confrunte cu două probleme esențiale:
 
Prima se referă la statele membre UE. Toate statele membre spun că vor o Europă mult mai geopolitică, însă majoritatea se referă la faptul că doresc ca UE să ia mult mai în serios problemele lor geopolitice specifice.
 
Pentru statele din est, asta înseamnă o focalizare asupra Rusiei; pentru statele din sud, este vorba despre menținerea atenției asupra problemelor de la Marea Mediterană; pentru altele, Balcanii și Turcia sunt preocupările lor; pentru mare parte din nordul Europei, este vorba despre protejarea UE de ravagiile comerțului cu China.
 
Bineînțeles, președintele Comisiei nu controlează statele membre, mai ales pe probleme de securitate națională. Însă pentru ca UE să acționeze într-o manieră geopolitică în cazul unor asemenea situații, aceasta are nevoie de un mecanism prin care să le prioritizeze pe unele dintre ele, să garanteze solidaritatea statelor membre în privința unor probleme care nu le interesează și să rezolve dispute atunci când statele membre sunt în dezacord.
 
Recunoscând această problemă, discursul a propus introducerea unui vot cu majoritate calificată asupra politicilor externe, cel puțin pe probleme de drepturile omului și sancțiuni. Este un pas important, dar tot ceea ce face este să asigure un mod prin care să fie ignorate statele recalcitrante.
 
O soluție mai bună decât subminarea prin vot a statelor membre în privința unor probleme care contează pentru ele ar fi de a le crea tuturor statelor membre UE sentimentul că Europa este prima lor linie de apărare în aceste situații și că vor pierde ceva important dacă vor slăbi UE în alte privințe care contează mai puțin pentru ele.
 
A doua problemă este mașinăria birocratică din Bruxelles pe care Von der Leyen o controlează. O abordare geopolitică presupune utilizarea tuturor instrumentelor tale de guvernanță pentru a atinge obiective geopolitice. Astfel, americanii își pot folosi relația de apărare cu europenii pentru a solicita concesii comerciale, în timp ce chinezii își folosesc poziția dominantă din domeniul proviziilor medicale pentru a-i pedepsi pe olandezi pentru politica lor față de Taiwan. UE a fost construită special pentru a se evita asemenea suprapuneri, însă nu există niciun proces real care să facă acest lucru. De exemplu, ideea de a utiliza concesii la o înțelegere comercială europeană pentru a câștiga concesii geopolitice este de neimaginat pentru cei care sunt judecați după calitatea înțelegerilor lor comerciale.
 
În mod deloc surprinzător, această problemă internă a fost prea puțin menționată în discursul lui Von der Leyen, însă ea este fundamentală pentru crearea unei Europe geopolitice. Toată lumea din Bruxelles recunoaște că o abordare geopolitică necesită mai multă coordonare în aceste situații, însă toți cred că organizația lor este cea care ar trebui să se ocupe de coordonare. În mod normal, Serviciul European de Acțiune Externă, condus de Înaltul Reprezentant Josep Borrell, pare cel mai evident candidat. Este o oportunitate ratată să nu-i fie acordate puteri sporite.
 
Planul de redresare îi permite Uniunii Europene să investească în construcția unei Europe mai suverane în privința unor probleme de care cetățenii sunt interesați. În loc de a permite cheltuirea invizibilă a atâtor de mulți bani prin fonduri structurale și de coeziune, UE ar trebui să-și propună obiectivul de a investi în infrastructura unei Europe suverane. Acest lucru ar putea include crearea de provizii comune de echipament medical în cazul unor viitoare pandemii, crearea de baze de date bine reglementate pentru instruirea inteligenței artificiale, realizarea de investiții în infrastructură pentru promovarea independenței energetice și tranziției de la carbon și realizarea de proiecte și investiții comune în apărare.
 
Acest lucru se bucură deja de o susținere extinsă. Sondajul ECFR a arătat că susținerea în vederea unor acțiuni de combatere a schimbărilor climatice a crescut în perioada pandemiei: 60% dintre repondenții spanioli au declarat că susținerea lor pentru implementarea unor angajamente climatice a crescut în timpul crizei coronavirus. Von der Leyen a inclus unele dintre aceste idei în discursul său, însă fără o focalizare pe aspectele geopolitice ale acestor inițiative, este probabil ca acestea să eșueze din cauza competiției dintre statele membre și instituțiile de la Bruxelles.
 
Mandatul lui Von der Leyen este abia la început. UE nu avea să devină un actor geopolitic într-un an sau chiar în cinci ani. Însă, așa cum a menționat aceasta, lumea nu așteaptă ca UE să decidă: suveranitatea strategică europeană se erodează zilnic. Nu este prea devreme să stabilim bazele instituționale pentru succes. UE dispune de toate instrumentele necesare pentru a face ca acest lucru să se întâmple. Pentru a pune în practică acest potențial, Von der Leyen trebuie să recunoască faptul că există interese puternice printre statele membre și la Bruxelles, care înțeleg ideea de geopolitică într-un mod complet diferit.

 

Jeremy Shapiro este director de cercetare la Consiliul European pentru Relații Externe. În trecut, acesta a avut rolul de consilier special al secretarului de stat adjunct pentru Europa și Eurasia din Departamentul de Stat al SUA.

 

Comentarii

loading...