“Există o corelare între amplificarea populismelor şi a naţionalismului şi imigraţia, vedem acest lucru în Europa, cu Brexit-ul sau alegerile din Italia, aşa cum am văzut şi în SUA, cu victoria lui Donald Trump”, a spus pentru AFP Erol Yayboke, de la Center for Strategic and International Studies (CSIS).
Titlurile de presă ale actualităţii vorbesc de la sine.
În numele “toleranţei zero” dispuse de Donald Trump pentru a-şi respecta promisiunile electorale înaintea alegerilor de mijloc de mandat din noiembrie, copii au fost separaţi de familiile lor la frontiera americano-mexicană, deseori după ce au fugit de violenţe din America Centrală.
Noul guvern populist italian a blocat la rândul său accesul în porturile Italiei a unei nave cu migranţi salvaţi în mare de o organizaţie neguvernamentală.
Iar politica de primire a refugiaţilor ameninţă coaliţia aflată la putere în Germania, cancelarul Angela Merkel, care guvernează cu social-democraţii, fiind în cele din urmă sfidată de propriul său aliat conservator din landul Bavaria care cere o înăsprire a politicii migratorii.
În acest timp, numărul persoanelor strămutate în întreaga lume a atins un nou record pentru al cincilea an consecutiv. Conform ONU, au existat 68,5 milioane de refugiaţi şi persoane strămutate care au fugit de conflicte şi persecuţie în lume în 2017.
Înaltul Comisar ONU pentru refugiaţi, Filippo Grandi, a făcut apel la ‘cooperare’, spunând că nu poate exista soluţie ‘ţară cu ţară’. Însă în prezent pare să există o tendinţă de repliere naţională, mai comentează AFP.
“Oamenii au tendinţa să aibă o viziune simplificată asupra unor probleme complexe, iar în privinţa imigraţiei acest lucru se traduce prin idei precum ‘aceşti oameni vin să ne fure locurile de muncă, să răspândească haos'”, a explicat Erol Yayboke. “Politicieni populişti pun în cuvinte ceea ce resimt oamenii, simplificând la extrem aceste chestiuni complicate, şi le folosesc ca argument pentru a câştiga voturi”, a adăugat el.
Odată ajunşi la putere, încep problemele, cum a constatat şi preşedintele american, confruntat cu un val de critici pentru a da înapoi în privinţa separării familiilor. “Administraţia Trump a realizat că aceste chestiuni sunt mult mai complexe, că ele stârnesc emoţie”, a mai afirmat cercetătorul.
În Italia, în schimb, puternicul ministru de interne Matteo Salvini, liderul Ligii, partid de extremă-dreapta, pare pentru moment să se bucure de o popularitate tot mai mare pentru politica sa dură.
În timp ce UE se temea că Roma va pune sub semnul întrebării apartenenţa la zona euro, guvernul italian “a atacat în cele din urmă subiectul cel mai vulnerabil pentru establishment-ul european: chestiunea migraţiei”, a scris în această săptămâna Walter Russell Mead în Wall Street Journal.
Potrivit acestui profesor american de relaţii internaţionale, este un subiect ‘triplu câştigător’ pentru Matteo Salvini: “Divizează stânga şi uneşte dreapta în Italia; sfidează consensul elitelor europene; se impune pe scena internaţională”.
Rămâne de văzut dacă opinia publică va urma aceeaşi poziţie, în contextul în care scenele cu oameni puşi în dificultate se înmulţesc. “Responsabilii politici din toată Europa vor privi îndeaproape. Dacă pariul privind migraţia al lui Salvini va continua să funcţioneze, el va face emuli”, a mai scris Walter Russell Mead.
În acelaşi timp, disputa cu Uniunea Europeană, angajată de una din ţările fondatoare şi nu de una din tinerele democraţii din Europa Centrală, arată că dincolo de dezbaterile interne din fiecare ţară, guvernele occidentale sunt mai divizate ca oricând.
Referirea la o axă formată din miniştrii de interne italian, austriac şi german, adepţi ai unei linii dure în această chestiune sensibilă, a stârnit o polemică prin faptul că aminteşte de ‘Axa Roma-Berlin’ din cel de-Al Doilea Război Mondial. Însă ea este dovada unor posibile schimbări seismice în alianţele tradiţionale.
În acest context exploziv, relaţiile transatlantice sunt de asemenea în plină schimbare. Donald Trump nu a ezitat să o stigmatizeze pe Angela Merkel şi să critice Germania, ţară aliată.
“Poporul german este pe care să se întoarcă împotriva liderilor săi”, a scris el pe Twitter, afirmând că nivelul infracţionalităţii a crescut în Germania de când cancelarul a deschis graniţele pentru mai mult de un milion de solicitanţi de azil începând cu 2015.
Puţin contează că statisticile spun contrariul, comentează AFP. “Acolo unde intervine populismul, iar acest lucru devine periculos, pare să existe o toleranţă tot mai scăzută, chiar în faţa unor incidente izolate. E suficient un actor negativ pentru a extrapola şi generaliza”, a mai spus analistul Erol Yayboke.
