Această perioadă de tranziţie, dacă va fi reglementată, va începe la data oficială a Brexitului, 29 martie 2019, şi ar urma să dureze – din punctul de vedere al Marii Britanii – doi ani, pentru ca în acest timp cetățenii Regatului Unit să se adapteze noilor reglementări şi împreună cu UE să fixeze cadrul relaţiei lor viitoare.
Însă negociatorul-şef european pentru Brexit, Michel Barnier a avansat posibilitatea unei perioade de tranziţie mai scurte, doar până spre finele anului 2020.
În timpul unei audieri desfăşurate în miercuri în faţa comisiei parlamentare pentru Brexit, David Davis a spus că în perioada de tranziţie vor fi ”aplicate în mare măsură regulile pieţei unice şi ale uniunii vamale”, Marea Britanie va recunoaşte jurisdicţia Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) şi va participa la bugetul UE.
Însă el a primit imediat critici din partea unor parlamentari conservatori. ”În aceşti doi ani vom fi un stat vasal”, i-a replicat deputatul Jacob Rees-Mogg, pentru care respectarea în continuare a jurisdicţiei CJUE ar fi o trădare a promisiunii referendumului pentru Brexit.
Dar Davis a explicat în continuare faptul că o perioadă de tranziţie post-Brexit va permite Marii Britanii să desfăşoare negocieri cu state terţe în vederea încheierii de acorduri comerciale, lucru pe care nu-l poate face atât timp cât este membră a UE, iar mediul de afaceri va avea timp să se adapteze noului context.
Cât despre relaţia viitoare cu UE, negociatorul-şef britanic a estimat că aceasta ”trebuie decisă la începutul tranziţiei, nu la sfârşitul ei”. ”Ar fi inutil să începem o tranziţie fără să ştim rezultatul ei”, a argumentat David Davis.
Liderii statelor UE au aprobat la summitul lor din decembrie angajarea a ceea ce în poziţia de negociere a europenilor este considerată a doua fază a negocierilor, respectiv relaţia post-Brexit între Marea Britanie şi UE, după ce s-au înregistrat anumite progrese în cele trei dosare esenţiale pentru europeni, şi anume ”factura” Brexit-ului, drepturile cetăţenilor comunitari în Marea Britanie şi situaţia frontierei dintre Republica Irlanda şi provincia britanică Irlanda de Nord.
În această a doua fază a tratativelor europenii şi britanicii trebuie să finalizeze punctele din faza anterioară şi să se pună de acord asupra unei perioade de tranziţie post-Brexit şi asupra viitorului relaţiilor comerciale.
