Staţia Tiangong-1 a fost plasată pe orbită în 2011 şi şi-a încheiat misiunea după cinci ani.
Beijingul a anunţat din 2016 că a pierdut contactul cu staţia Tiangong-1 şi că nu îi poate controla traiectoria. China a trimis un alt laborator spaţial, Tiangong-2, în orbită în septembrie 2016, pentru a reuşi să îşi atingă obiectivul său de a avea o staţie spaţială echipată până în 2022.
Autorităţile chineze au declarat anterior că este puţin probabil ca modulul spaţial de aproximativ opt tone să provoace daune atunci când se va prăbuşi pe Terra, iar dezintegrarea sa în atmosferă va oferi un spectacol “splendid”, asemănător cu o ploaie de meteoriţi. ESA a explicat că vremea mai calmă a spaţiului a determinat încetinirea cu care coboară fragmentele staţiei dezafactate, deoarece fluxul de particule solare nu a crescut densitatea atmosferei superioare, aşa cum era de aşteptat. O asemenea creştere a densităţii ar fi condus nava spaţiala mai devreme pe Pământ, a spus autoritatea spaţială a Europei.
Nu este cazul ca “oamenii să îşi facă griji”, a declarat China Office Manned Space Engineering (CMSEO), pe contul său social media WeChat. Astfel de nave spaţiale “nu se prăbuşesc pe Pământ înfricoşător ca în filmele SF, ci se transformă într-o splendidă ploaie de meteoriţi şi se împrăştie pe cerul înstelat în timp ce se îndreaptă spre Pământ”, a spus acesta.
