Câțiva istorici de renume din România și-au dat mâna anul trecut pentru finanțare cu care au creat un proiect educațional ce conține cursuri xeroxate, clipuri fără vizualizări și biblioteci pentru care nu dețin drepturi de autor.
Un istoric angajat în trecut în curtea guvernului a luat în 2020 o finanțare din bani publici de peste 12.000 de euro pentru un proiect fără nicio valoare pentru diaspora și care a rămas ascuns într-un colț de internet.
Proiectul Asociației „Glasul Istoriei” a costat nu mai puțin de 60.795 lei dintre care 57.900 lei au fost primiți printr-o finanțare nerambursabilă de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni. Președintele asociație este dr. Ionuț Cojocaru, întâmplător sau nu, director de cabinet în Departamentul Centenar, care s-a ocupat de pregătirile festivităților pentru sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire, și apoi fost consilier al premierului PSD Sorin Grindeanu. Din asociația „Glasul Istoriei” fac parte și prof. univ dr. Gheorghe Onișoru, dr. Liviu Țăranu și dr. Florian Banu.
Pentru acești bani, Asociația Glasul Istoriei, de asemenea întâmplător înființată cu numai câteva luni înainte, a realizat ceea ce numește cu vorbe mari un proiect educațional în sprijinul românilor din diaspora, adică website-ul: https://www.impreunapentrueducatie.com/.
„Apariția acestui proiect educațional a pornit de la inițiativa Asociației „Glasul Istoriei”, care și-a propus să aducă în atenția publică materiale educaționale și suporturi didactice online pe care le considerăm importante în contextul unor întrebări firești pe care, în calitate de aparținători ai spațiului cultural românesc, este firesc să ni le punem: cine suntem, de unde venim și încotro mergem?,” a declarat pentru România liberă coordonatorul proiectului, dr. Ionuț Cojocaru.
Cursuri xeroxate
Una dintre cele mai revoltătoare secțiuni ale acestui proiect plătit din bani publici este secțiunea „Curs de gramatica limbii române”. Secțiunea este alcătuită din patru lecții de gramatică constând în… patru documente scrise de mână, scanate și încărcate pe site. Acestea conțin exerciții de gramatică și rezolvările acestora.
În ceea ce privește cursurile de limba și literatura română, acestea sunt comentarii de liceu asupra unor opere consacrate ale literaturii române, din programa pentru bacalaureat, care se regăsesc în orice carte de comentarii pregătitoare pentru examen, neaducând în prim plan nicio opera nouă inedită sau o informație originală. Printre acestea, “Leoaică tânără: iubirea” de Nichita Stănescu, „Ion” de Liviu Rebreanu sau „O scrisoare pierdută”, de Ion Luca Caragiale.
În momentul în care am întrebat cine sunt autorii acestor cursuri, Ionuț Cojocaru ne-a trimis un răspuns absolut halucinant: „Cadrul normativ și Regulamentul (UE) nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (GDPR) ne interzic dezvăluirea numelor persoanelor fără acordul expres al acestora”.
Secțiunea „Curs de istorie a românilor” conține o altă „comoară” neapreciată – o broșură consemnând 20 de lecții de istorie pe modelul oricărui manual de nivel de liceu, semnat de istoricul Gheorghe Onișoru (foto jos, sursa: Facebook), fost șef al CNSAS.
Care este ineditul acestei brosuri și de ce ar avea nevoie românii din diaspora de încă o astfel de creație pentru care statul român a plătit mii de euro? Sunt întrebări fără răspunsuri.
Adevăruri istorice
Secțiunea aceasta este singura parte a proiectului care are o oarecare valoare, constând în interviuri filmate cu o serie de istorici discutând în mare parte despre chestiuni de istorie recentă sau contemporană. Chiar și așa, impactul acestora e aproape nul, după cum vom arăta mai jos.
Ce informație nouă sau inedită este prezentată în clipuri? Câtă nevoie aveau românii din diaspora de ea, în condițiile în care astfel de materiale sunt deja disponibile pe youtube, în special din arhivele TVR?
Mai mult decât atât, membrii asociației – dr. Ionuț Cojocaru, prof. univ dr. Gheorghe Onișoru, dr. Liviu Țăranu și dr. Florian Banu sunt primii istorici intervievați care apar în filmări. Fără nicio sfială, asociația ia interviuri chiar propriilor ei membrii. Pe bani. Onorariile pentru profesorii și istoricii care realizează cursurile și pentru coordonatorii de proiect incluse în contractul dintre Departamentul pentru Românii de Pretutindeni și Asociația „Glasul Istoriei” sunt de 32.000 lei.
Foto sus: Florian Banu, de asemenea doctor în istorie, este implicat în asociație.
În interviuri mai apar și dr. Mihai Gribincea, ambasador, Ion Andrei Gherasim, președinte la Fundația Corneliu Coposu, dr. Constantin Corneanu, prof. univ. Dr. Alexandru Ghișa și prof. univ. dr. Dumitru Preda. Cele 30 de mini-documentare cerute prin contract sunt însă, în mod evident, câteva interviuri mai lungi, „sparte” în calupuri de câte 10 minute.
Foto sus: Dr. Liviu Țăranu, istoric, este membru al Asociației Glasul Istoriei.
O bibliotecă fără drepturi de autor
La momentul trimiterii întrebărilor către asociația „Glasul Istoriei”, aceasta avea online o vastă bibliotecă electronică, conținând lucrări de istorie actuale, dar și literatură modernă. Multe dintre aceste cărți aparțin unor edituri ca Humanitas, Polirom, etc. și se află sub protecția drepturilor de autor. Titluri ale unor istorici contemporani precum Lucian Boia sau Bogdan Murgescu, alături de scriitori contemporani, precum Andrew Solomon sau Paolo Cohelio, au fost îngrămădite de-a valma pe site, deși acestea costă zeci de lei în librării.
Din moment ce biblioteca este una dintre prevederile contractului din asociație și departamentul finanțator, am dorit să știm dacă realizarea acesteia a întrunit condițiile legale. „În realizarea secțiunii biblioteca digitală, printr-un proces mai larg de colaborare, s-au produs unele erori, motiv pentru care secțiunea este în reconstrucție. Asociația „Glasul Istoriei” este în curs de încheiere a unor acorduri de colaborare cu mai multe edituri şi biblioteci, din țară şi din străinătate, pentru îmbogățirea conținutului acestei biblioteci, cu respectarea integrală a prevederilor legislative referitoare la copyright”, a explicat dr. Ionuț Cojocaru. Într-adevăr, la data scrierii acestui articol, biblioteca nu mai funcționa în întregime.
În afara secțiunilor de istorie și literatură, asociația „Glasul Istoriei” pune la dispoziția vizitatorilor site-ului o serie de manuale de literatură, istorie și geografie pentru liceu. Drepturi de autor? Ministerul Educației, proprietarul manualelor, nu știa nimic despre asta!
Întrebat dacă Ministerul și asociația au încheiat vreun acord cu privire la preluarea manualelor, Ministerul ne-a răspuns: „Nu am identificat la nivelul Ministerului Educației un document de genul celui menționat”.
Evaluarea proiectului? Nu ne interesează!
Dacă am vorbi despre orice produs creat și finanțat pe piața liberă, ar trebui să discutăm în final și despre o evaluare a acestuia. Câți oameni au beneficiat de servicii, câți au vizualizat sau descărcat materialele? Câți au fost din diaspora, principalul beneficiar din contract? Ce impact a avut proiectul?
Statul român nu a fost însă interesat să pună astfel de condiții. „Numărul accesărilor platformei realizate în cadrul proiectului nu a fost o condiție de acordare a finanțării”, au explicat reprezentanții Departamentului pentru Românii de Pretutindeni pentru România liberă. Cu alte cuvinte, am lansat „la apă” un nou website, ca o picătură într-un ocean, fără să ne intereseze valoarea sau impactul lui.
Potrivit informațiilor puse la dispoziția noastră de dr. Ionuț Cojocaru, în prezent există peste 7.200 de persoane care au accesat și vizionat site-ul, iar pe canalul de youtube „Glasul Istoriei”, unde sunt încărcate mini-documentarele din serialul „Adevăruri istorice”, există circa 1.600 de vizualizări. Într-adevăr, canalul de Youtube al Asociației are 39 de abonați, iar cel mai vizualizat documentar are puțin peste 160 de vizualizări. Ultimele două au fost vizualizate pe Youtube de câte 17 ori până la ora scri
Dacă ar fi să comparăm cu un proiect privat din zona de educație în istorie, cum este „Zaiafet”, spre exemplu – canalul de youtube al acestuia are peste 673.000 de abonați, având documentare ce trec de 300.000 de vizualizări, în condițiile în care proiectul a fost creat tot în urmă cu un an.
Statul român nu este însă interesat de astfel de detalii.
„Asociația „Glasul Istoriei” nu a făcut decât să urmeze procedura legală, aceea de a se înscrie cu propunerea de proiect în sesiunea de finanțare nerambursabilă, aferentă anului 2020, ca și restul asociațiilor și organizațiilor participante la concurs”. DR. IONUȚ COJOCARU, PREȘEDINTE ASOCIAȚIA GLASUL ISTORIEI
CINE E IONUȚ COJOCARU
Licențiat al Facultății de Istorie 2005, a absolvit un master în Istoria Contemporană a României în cadrul Facultății de Istorie București (2007).
Din 2011 a devenit doctor în istorie cu o teză despre relațiile româno-turce în perioada interbelică.
Pentru o perioadă a ocupat funcția de director de cabinet la Departamentul Centenar (februarie 2017 – iunie 2017), în subordinea lui premierului Dacian Cioloș.
Ulterior a devenit consilier al Secretarului General din cadrul Secretariatului General al Guvernului, când premier era Sorin Grindeanu.
Departamentul pentru Românii de Pretutindeni se află în subordinea Guvernului și sub coordonarea premierului, adică structura din care și Cojocaru a făcut parte.
