Judecătorii Curţii Constituţionale a României au decis: mai multe din modificările făcute la Legea privind Consiliul Superior al Magistratură sunt fie neconstituţionale, fie neclare.
“În urma deliberărilor, cu unanimitate de voturi, Curtea Constituțională:
1. A admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.51 alin.(3) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale doar în măsura în care se interpretează că „recursul” prevăzut de acestea este o cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii pronunțate în materie disciplinară;
2. A respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.97
pct.1 și 4 din Codul de procedură civilă. În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a reținut, în esență, că, potrivit Codului de procedură civilă, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă. Or, calea de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, trebuie să fie una efectivă, devolutivă, care să asigure toate garanțiile dreptului de acces la instanță și al unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor şi prin verificarea atât a legalităţii procedurii, cât şi a temeiniciei hotărârii instanţei disciplinare, acesta fiind şi sensul art.134 alin.(3) din Constituţie.
Dispozițiile art.51 alin.(3) din Legea nr.317/2004 – potrivit cărora, împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, se poate exercita recurs la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție – nu asigură un remediu efectiv, așa cum impun dispozițiile art.134 alin.(3) din Constituție și jurisprudența constantă a Curții Constituționale și a Curții”
Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, lipsa unui remediu efectiv împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, care să permită instanței analiza cauzei sub toate aspectele, este de natură să conducă la încălcarea dreptului fundamental la un proces echitabil, sub aspectul dreptului de acces la o instanță, prevăzut de art.21 din Constituție; aceasta întrucât, pe calea recursului reglementat de Codul de procedură civilă, nu se pot invoca motive de netemeinicie a hotărârii atacate, ci numai motive de nelegalitate, iar în recurs nu se pot administra probe, cu excepția înscrisurilor noi.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 Judecători’, a informat CCR.
