“Nu e nicio condamnare la CEDO în dosare instrumentate de DNA după anul 2013, ca atare nu mi se poate imputa, reţine acest motiv, total eronat din punctul meu de vedere. Dacă discutăm de condamnări pe care DNA sau PNA le are în dosare în 2001-2012, pot să vă spun că sunt 12 cauze penale şi s-au reţinut încălcare a trei articole, lipsa condiţiilor de detenţie, depăşirea duratei rezonabile a procedurilor sau în care soluţia din calea de atac se baza doar pe probe la instanţa de fond. Suma totală în aceste 12 dosare este de 42.000 euro. În niciuna nu s-a reţinut vreo încălcare a legii până în prezent din 2013. Nu cred că domnul ministru îşi poate întemeia o cerere pe o decizie a CEDO pentru că nu există”, a declarat, marți, la CSM, Laura Codruța Kovesi.
Cu toate acestea, există un caz în care statul român a fost condamnat într-un dosar la CEDO, în urma unui dosar instrumentat de DNA, informează site-ul www.flux24.ro.
Elena Pendiuc, fiica fostului primar din Pitești, Tudor Pendiuc, a câștigat la CEDO, după ce a reclamat condițiile în care a fost ținută în arest.
Cu unanimitate, CEDO a constatat încălcarea art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (n.r. – Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante). Instanţa europeană i-a acordat lui Pendiuc daune morale de 600 de euro, sumă ce va trebui achitată de statul român în termen de trei luni de la data deciziei.
Din comunicarea CEDO: ” În 29 septembrie 2014 reclamanta a fost chemată la Direcția Națională Anticorupție pentru a fi audiată în calitate de martor în ceea ce privește urmărirea penală începută împotriva tatălui ei inter alia pentru abuz în serviciu și luare de mită. Tatăl ei a fost primar în Pitești și membru al celui mai mare partid politic care formează actualul Guvern român. Ședința de audiere a fost programată pentru 31 octombrie 2014″.
În 31 octombrie 2014, deoarece avea anumite complicații în ceea ce privește sarcina, reclamanta a mers la spital pentru investigații medicale care au confirmat apariția complicațiilor și i s-a recomandat să continue tratamentul prescris și să se odihnească. La întoarcerea de la spital doi polițiști i-au arătat un mandat de aducere și au condus-o la sediul DNA. În timpul interogării, reclamanta i-a informat pe cei doi procurori care investigau cazul cu privire atât la starea ei medicală proastă, cât și cu privire la tratamentul obligatoriu și efectele sale adverse care includeau amețeli și senzații de leșin.
În 6 noiembrie 2014 mai mulți polițiști au mers la domiciliul reclamantei și au condus-o la sediul DNA, pentru a fi audiată din nou în ceea ce privește urmărirea penală începută împotriva tatălui ei.
Odată ajunsă la sediul DNA, procurorul care investiga cazul a lăsat-o să aștepte în hol timp de opt ore. In tot acest timp, reclamanta a fost forțată să stea în picioare și nu a avut acces la mâncare sau apă. I s-a luat declarația după opt ore, în prezența reprezentantului legal desemnat.
La aceeași dată la ora 18:00, procurorii care se ocupau de caz au informat reclamanta, în prezența reprezentanților ei legali desemnați, că s-a început urmărirea penală împotriva ei pentru complicitate la luare de mită și spălare de bani.
La aceeași dată, în jurul orei 19:00, DNA a plasat reclamanta în custodia poliției pentru douăzeci și patru de ore și a dispus reținerea sa în Centrul de Detenție al Poliției București („Centrul”).
În 7 noiembrie 2014 Tribunalul București a respins cererea DNA de arestare preventivă a reclamantei pentru treizeci de zile, până la data fixată pentru judecată, și a dispus eliberarea reclamantei cu condiția obligării de a nu părăsi țara. În contextul examinării situației personale a reclamantei, instanța a reținut inter alia că aceasta fusese prezentatoare la televiziunea națională și producătoare de filme.
Reclamanta a susținut că, în timpul detenției sale în “Centru”, medicul centrului de detenție a refuzat să-i ofere tratamentul necesar pentru sarcină. De asemenea, autoritățile centrului de detenție nu i-au oferit mâncare sau apă până a doua zi dimineața, iar atunci când a primit niște mâncare, aceasta era nepotrivită pentru starea ei. Mai mult decât atât, aceasta a fost deținută într-o celulă de 5 metri pătrați împreună cu alte trei persoane care erau fumătoare, deși aceasta informase autoritățile că era nefumătoare și că fumul de țigară era dăunător pentru starea ei.
Reclamanta Pendiuc invocă articolul 3 din Convenție, susținând că a fost supusă unui tratament inuman și degradant, precum și la suferințe fizice și psihice intense, deoarece, chiar dacă autoritățile naționale cunoșteau starea sa medicală gravă, aceasta a fost forțată să aștepte timp de opt ore fără apă, hrană sau un loc unde să se așeze la sediul DNA înainte să i se ia declarație. Mai mult decât atât, aceasta a fost deținută într-o celulă supraaglomerată, murdară și rece, împreună cu persoane fumătoare, fără aer curat, exerciții fizice, alimente sau apă, fără acces la apă caldă și fără a i se da o lenjerie de pat și o plapumă. În plus, medicul centrului de detenție al Poliției București a refuzat să-i ofere tratamentul necesar pentru a evita un avort spontan.
