La 1 martie, după mai multe amânări, Curtea de Apel Bucureşti i-a respins solicitarea de întrerupere a executării pedepsei din motive medicale, la acel moment, apărătorul său susţinând că fostul comandant de penitenciar are nevoie de însoţitor permanent..
“În temeiul art. 593 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 592 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 589 alin. 1 lit. a Cod procedură penală respinge ca neîntemeiată cererea formulată de petentul- condamnat VIŞINESCU ALEXANDRU, cerere având ca obiect întreruperea executării Sentinţei penale nr. 122/F/24.07.2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti- Secţia I Penală în dosarul nr. 3986/2/2014 (2103/2014), sentinţă definitivă prin Decizia penală nr. 51/A/10.02.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Secţia Penală în dosarul nr. 3986/2/2014. În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă pe condamnatul- petent VIŞINESCU ALEXANDRU la plata sumei de 1000 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat”, a hotărât instanţa.
Alexandru Vişinescu, fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost condamnat definitiv, în 10 februarie 2016, la 20 de ani de închisoare în dosarul în care a fost găsit vinovat de crime împotriva umanităţii, decizia fiind o premieră din punct de vedere judiciar. Vişinescu este primul inculpat care a fost condamnat pentru fapte comise cu peste 50 de ani în urmă.
Procurorii Parchetului instanţei supreme l-au acuzat pe Vişinescu că, în perioada 1956-1963, când a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a luat măsuri de persecutare a deţinuţilor politici încarceraţi. El a fost de altfel ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, liderul PNŢ Ion Mihalache.
Anchetatorii au identificat 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu. Doisprezece deţinuţi politici au murit în perioada în care penitenciarul a fost condus de Vişinescu.
Deţinuţii erau torturaţi fizic şi psihic, nu primeau medicamente şi îngrijire medicală, iar regimul impus de Vişinescu nu asigura condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung.
“Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violente, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate”, potrivit procurorilor.
