“Era de asteptat sa se lucreze si impotriva mea! In tara asta, nu putem trai fara sa maculam, pe nedrept!!!”, afirmă academicianul, într-un răspuns pentru stiripesurse.ro.
“Modul de prezentare a dlui Hodor este insidios! Eu nu am semnat niciun acord de colaborare, cu nici o forma a securitatii, interne sau externe. Dar, rugat de profesorul meu, acad. Stefan Pascu, fost rector al UBB, i-am predat, intre anii 1985-1987, cateva articole de popularizare a istoriei noastre, „pentru o publicatie a emigratiei romane” (dupa cum mi-a spus). Mi-a si adus apoi doua numere dintr-o revista aparuta in Germania. Chiar daca as fi vrut sa refuz, nu puteam, pentru ca era seful meu de catedra si conducatorul meu de doctorat. Pe de alta parte, a publica inainte de 1989, in strainatate era ceva aproape de neimaginat. Era important si pentru raportarea activitatii de cercetare etc., iar posibilitati de publicare (in afara propagandei de partid) erau infime. Prof. Pascu era liber sa calatoreasca si am fost convins ca, in calatoriile sale, fusese rugat sa dea materiale de istorie… Cred ca de aceea apar pe acea lista publicata in Revista 22. Un alt motiv nu exista! De altfel, in dreptul numelui meu scrie NU!”, mai afirmă Ioan Aurel Pop.
Preşedintele Academiei Române mai susţine că nu a fost lăsat, înainte de 1989, să ia legătura cu emigraţia română, pentru că nu a putut călători decât în “lagărul socialist” , o dată la Budapesta, o dată la Moscova, o dată la Varna, vara, plecând de la Costineşti.
În februarie 1985, generalul-locotenet Aristotel Stamatoiu, şeful Centrului de Informaţii Externe (CIE, continuatorul DIE), a emis un ordin prin care le cerea tuturor unităţilor subordonate să-şi actualizeze situaţia surselor aflate în legătură şi să transmită datele lor complete către UM 0503 (Cartoteca CIE). Drept urmare, la 13.05.1985, UM 0225, unitatea care se ocupa de urmărirea emigraţiei româneşti, a întocmit un tabel conţinând numele colaboratorilor pe care îi avea în legătură la acea dată, tabel pe care l-a înaintat conform ordinului către UM 0503.
