FOTO: Arhiva personală

FOTO: Arhiva personală

Primarul orașului Sinaia, Vlad Oprea, despre un procuror DNA

Din 2016, primarul Vlad Oprea a fost târât de celebrul procuror Mircea Negulescu, alias „Portocală“ de la DNA Ploiești, într-un proces penal care i-a interzis activitatea de edil și a blocat efectiv administrația orașului Sinaia.

Cristian Franț 0 comentarii

În plus, viața familiei și apropiaților primarului Oprea s-a transformat într-un calvar. Totul degeaba.

 

Cum a început totul?

Am fost chemat în calitate de martor într-un dosar instrumentat de domnul procuror Negulescu, moment în care, când am ajuns la DNA Ploiești, la audieri au participat 5 persoane, care mi-au pus toți 5 întrebări încrucișate... erau mai mulți procurori: domnul Negulescu, domnul Onea, domnul Alfred Savu, întrebări care vizau activitatea mea de primar. Acest individ – că nu pot să-i spun procuror, e prea mult – m-a întrebat dacă pot să spun ceva despre casa pe care o am în Panama sau despre vila mea de la Monte Carlo.

 

Aveți vilă în Monte Carlo?

Doamne ferește! Am înțeles clar că blufează cu întrebarea asta, nu numai că blufează, ci chiar că își bate joc de mine! Atunci i-am spus procurorului-șef, Onea: „Domnule procuror-șef, eu înțeleg că am fost chemat să fiu audiat ca martor, nicidecum ca acest individ să-și bată joc!“ I-am spus asta, pentru că îmi punea tot felul de întrebări efectiv în bătaie de joc sau ca și cum ar lăsa impresia că „las că știe el ce se întâmplă și ce facem noi“. Asta a fost într-o primă etapă, după care acest procuror-șef i-a spus să se ducă într-o cameră alăturată și să îmi ia declarația. Am plecat cu el și cu acel domn Savu într-o altă cameră în care mi-a luat declarația. M-a întrebat dacă eu iau Xanax pentru că toți cei interogați de către ei iau Xanax.

 

Negulescu și cu Savu v-au făcut și rechizitoriul?

Exact. La un moment dat al audierilor a intrat un ofițer de la poartă și i-a arătat buletinul doamnei Alina Petre (n.r. - fosta noră a ex-directorului SRI Virgil Măgureanu, venită să dea o declarație la DNA Ploiești), iar domnul Negulescu mi-a arătat buletinul dânsei și m-a întrebat dacă îmi place cum arată și dacă mi-ar plăcea să fac ceva cu acea doamnă (n.r. - invocând motive ce țin de pudoare și decență, edilul a refuzat să detalieze în cadrul interviului acordat RL ce conținea propunerea inadecvată atribuită procurorului Negulescu, însă în spațiul public au apărut elementele acelei întâmplări).

 

Și ce reacție ați avut?

Eu i-am spus siderat că, dacă nu mă înșel, suntem în sediul DNA și am venit să dau o declarație în calitate de martor, nu pentru altceva. Și atunci a zis: „Ce domnule, mai glumim și noi! Trebuie să ne mai și destindem“. În timpul audierii mi-a mai spus și că îmi transmite „salutări“ de la colegul meu George Ionescu, cu care s-ar fi întâlnit recent. Eu am perceput mesajul procurorului Negulescu ca pe o amenințare. Ce legătură avea dl Negulescu să-mi transmită salutări de la acel coleg? Eu, politic, nu aveam o relație bună cu acela, ci eram adversari în cadrul partidului. La acel moment am tăcut, nu am reacționat nicicum, nici nu știam cum să reacționez, am crezut că omul ăsta (Negulescu - n.n.) nu e zdravăn la cap. Și asta mi s-a părut un pericol foarte mare să fii anchetat de către cineva care nu este în totalitatea facultăților mintale. Mi s-a părut cel mai grav lucru!

 

Cât timp a durat interogatoriul martorului Vlad Oprea?

Nu mai știu exact, a trecut timp de atunci. Dacă nu mă înșel a durat vreo două ore. Au fost mai multe lucruri pe care mi le-au spus atunci: mi-a spus că cea mai mare plăcere a sa este să stea alături de prieteni, iar a doua zi să îi aresteze. Celălalt procuror îi spunea mereu să termine cu de-astea, să continue ancheta: „Hai să ne limităm la a lua declarații!“. Îi spunea, de multe ori i-a spus asta.

 

Dar când v-au întrebat de vile, cum ați reacționat?

Ceilalți puneau întrebări diverse, normale, de anchetator. El (Negulescu - n.n.) nu avea, însă, întrebări normale, ci numai miștouri.

 

Ați intrat fără avocat la DNA, n-ați avut emoții, care a fost starea de spirit?

Absolut deloc! Am intrat fără nici un fel de emoție pentru că nu mă știam cu nimic vinovat, am intrat fără nici un fel de treabă. La ce întrebări mi s-au pus nu am avut nici un fel de emoție, pentru că eu știu exact ce am făcut și nu aveam de ce să am emoții... Și am intrat chiar de bună credință!

 

Dar în momentul în care au început șicanele domnului Negulescu și inclusiv miștoul acela cu doamna Alina Petre v-ați pierdut din încrederea că ancheta va fi ok?

Da, mi s-a părut ceva nelalocul lui și nefiresc. Ancheta pe care el o făcea nu avea nimic firesc în ea, eu, până atunci, mai având experiențe cu procurorii, că în trecut am mai fost chemat la parchet. Toate anchetele au fost normale până atunci. Pur și simplu de astă dată nu m-am simțit în siguranță și am simțit că acest individ nu dorește să afle adevărul, ci doar vrea să pună o presiune care să creeze ceva artificial în ceea ce mă privește. Se vedea clar că nici măcar nu-l interesa ce spun, de fapt. Dar nu acesta a fost lucrul cel mai grav acum, partea mai dură a fost mai târziu, în altă zi, când am primit un telefon de la același procuror Negulescu să mă prezint imediat la sediul DNA Ploiești, deși eu eram plecat din țară – eram plecat în Turcia. În cursul telefonului pe care mi l-a dat m-a întrebat cum mi-am permis eu să plec, deși eu nu aveam interdicție de a părăsi țara și nici o altă calitate decât cea de martor. Mi-a zis să vin imediat în țară, chiar dacă eu i-am spus că n-am cum, că sunt într-o delegație oficială. A acceptat, atunci dar mi-a zis că de îndată ce mă întorc, a doua zi la prima oră să fiu la DNA Ploiești pentru că sunt suspect într-un dosar și mi-a spus numărul de dosar.

 

În delegație oficială, adică cu treburi legate de primărie?

Da, suntem într-o înfrățire cu orașul Kusadasî din Turcia, era ziua orașului și am fost invitați.

 

Și cum ați primit vestea de la domnul Negulescu?

Dosarul era acela pentru care am fost apoi trimis în judecată. Vă dați seama că mi s-a părut total în neregulă să fiu numit suspect, dar am zis că așa o fi procedura, nu mi-am dat seama exact ce înseamnă. Mi-am sunat avocatul, am vorbit cu avocatul și, când m-am întors în țară m-am dus la DNA așa cum am vorbit. Mi s-a părut suspect că am fost întrebat cum de mi-am permis să plec din țară și că am fost suspect, că știam că nu am făcut nimic.

 

Ce s-a întâmplat după ce v-au declarat suspect?

Am fost chemat la declarații, mi s-a adus la cunoștință că sunt suspect, evident că presiunea pe mine a continuat, atunci am fost amenințat de față cu avocatul meu: m-a amenințat că știe el „ce procării am făcut“ în Sinaia și ce măgării am făcut și zice: „uite, am dovada afacerii bicicleta“ și a scos din dulap un act referitor la o activitate în care Primăria oferă cadouri copiilor de la școală. De Paște era parcă, în anul respectiv oferindu-se biciclete. Eu nici nu am fost de față la evenimentul cu bicicletele, fiind chiar în perioada în care am fost în Turcia, deși evident că știam de el, fiindcă în fiecare an oferim ceva copiilor din localitate. Legat de acel eveniment, procurorul Negulescu mi-a zis că știe el ce afacere este acolo! Evident, după un timp, nu știu cine de la DNA a făcut o sesizare, sesizarea a plecat la Poliție care a și închis-o, căci s-a văzut că procedura de achiziție a fost una normală. Dar m-a amenințat atunci că știe și „afacerea bicicleta“ și că lucrurile nu se vor opri aici.

 

Textual, ce v-a zis?

„Știu că acest dosar este un rahat, dar mai sunt multe altele la care lucrăm acum“, iar eu am sărit: „Păi de ce mă cercetați dacă e un dosar de nimic?“ ... „Uite pentru că așa vreau eu“ a fost răspunsul procurorului. Așa m-a amenințat! Avocatul meu a și spus că, în eventualitatea unui proces la CEDO, va veni ca martor pentru amenințare.

 

Să înțeleg că el v-a creat impresia că lucrează la mult mai multe dosare și că acesta e un mizilic?

Da, apoi o altă întrebare pe care mi-a pus-o și o tot repeta obsesiv, de vreo 4-5 ori: „Dar mai candidați?“. Ca să înțelegeți clar, eu am fost chemat la aceste audieri cu câteva zile înainte de a debuta campania electorală pentru alegerile locale din 2016. I-am confirmat procurorului DNA că voi candida, dar l-am întrebat că ce relevanță are în ecuația anchetei? „Nici o treabă, doar eram curios!“ a fost răspunsul pe care eu l-am perceput exact ca o amenințare de a nu mai candida. O amenințare directă și pe față, fără nici un fel de mănuși...

 

Avocatul dumneavoastră a fost de față?

Da, da. În cursul acelei audieri mi s-a făcut rău, pentru că am fost profund dezamăgit și afectat emoțional de modul în care s-a făcut ancheta. Mi-a zis că are și salvare, sunt pregătiți, că îmi cheamă și doctorul dacă vreau. Dar zicea totul în bătaie de joc, râzând. Eu am cerut doar să merg la toaletă, ca să mă pot spăla pe față cu apă rece. Între timp a apărut o dubă în fața DNA pe care dl. Negulescu mi-a arătat-o pe geam și mi-a zis că în ea e un chestor, fost secretar de stat la MAI, fost șef al Poliției Prahova. „Uite, îl aduce cu cătușe!“ mi-a zis.

 

După ce a zis asta ce a făcut?

A zis „uite ce facem noi! Îi aducem pe ăștia cu cătușe!“. Și asta am perceput-o ca pe o amenințare, vă dați seama! După care m-a întrebat dacă pot să îmi evaluez bunurile. Avea, din declarația mea de avere sau nu știu de unde, toate bunurile pe care le am. Eu i-am răspuns că nu pot să le evaluez și a invocat apoi din nou proprietatea mea ireală din Monte Carlo. A zis că trebuie să îmi pună sechestru pe avere pentru un prejudiciu de 200.000 de euro. Și mi-a pus sechestru pe absolut toate bunurile pe care le aveam.

 

Din toate interogatoriile, ce procent erau discuțiile strict de anchetă și ce procent erau discuțiile pe lângă subiect?

Dacă stau să-mi aduc bine aminte maxim 10% erau discuții pe subiect. Nici nu era interesat de ce spun! Asta deși procurorul este cel care trebuie să stabilească adevărul, administrând probe și în favoarea suspectului, dacă este cazul. Nu a fost interesat nici o secundă să stabilească vreun adevăr. El știa foarte bine ce are de făcut, de altfel așa mi-a și zis, că el știe foarte bine ce s-a întâmplat.

 

A încercat să influențeze rezultatele anchetei penale?

Legat de un document-cheie din dosarul de urmărire penală, în care apărea o semnătură atribuită mie, eu am venit cu o probă ca să îi arăt că n-am nici o treabă cu acel document. Am venit cu o expertiză care spune că nu se poate pronunța dacă este semnătura mea sau nu. Moment în care procurorul DNA a înnebunit, a luat expertiza din mâna mea și în secunda doi i-a dat telefon expertului, amenințându-l. I-a spus că el este procurorul Negulescu de Ploiești și l-a chemat să vină a doua zi la DNA Ploiești „pentru că are niște explicații de dat“.

 

Și expertul și-a schimbat ulterior concluziile?

Da, da! După ce, în expertiza pe care mi-a dat-o mie a scris că nu sunt elemente suficiente că documentul este original și că nu poate spune dacă este semnătura mea sau nu, a doua zi în declarația pe care a dat-o la DNA și care a fost depusă a spus clar că este semnătura mea.

 

Și cum a explicat schimbarea concluziilor?

A doua zi când a venit la DNA Prahova, la Ploiești, avocatul meu a cerut să participe și el la audierea expertului de către procurorul Negulescu, pentru că așa este procedura, are dreptul să participe. Însă Negulescu a chemat expertul înainte, a vorbit cu el și abia apoi i-a permis avocatului meu, când deja expertul redacta declarația prin care își schimba concluziile expertizei.

 

Dar în declarația aia și-a motivat expertul schimbarea de poziție?

Nu, nu, nu! Nu a fost întrebat despre așa ceva și nici nu a explicat. A doua zi după această schimbare eu i-am făcut expertului plângere penală, plângere care este și acum la Poliție, fiindcă trebuie să se lămurească lucrurile! Dosarul este încă în cercetare... Dar, când expertul a fost audiat în procesul meu a spus judecătorului că anchetatorul, domnul Negulescu, a avut o poziție deosebit de dură la adresa sa ca expert. Însă nu a dorit să detalieze prea mult cum a fost făcută presiunea asta. Și tot în instanță a spus, din nou, că nu poate să se pronunțe clar asupra autenticității semnăturii mele.

 

Revenim la audierea ca suspect

După audiere m-a scos afară și mi-a spus să aștept o jumătate de oră, până va redacta ordonanța de punere sub acuzare. Am plecat, m-am tot plimbat și foit prin Ploiești, a trecut o oră, două, trei... după cinci ore l-am sunat și mi-a zis că pot să vin. Când m-am dus era foarte nervos și m-a anunțat că mi-a impus control judiciar pentru că nu a putut să-mi dea mai mult. Și acest control judiciar a fost un abuz, scria că am „interdicție de a mă întâlni cu UAT“, adică cu tot orașul! Practic începea campania electorală și, dacă e să ținem cont de definiția UAT-ului din manual, eu, urmare a interdicției domnului procuror Negulescu, nu puteam să interacționez nu doar cu stafful meu de campanie, dar nici măcar cu cetățenii cărora urma să le cer votul. Am sesizat procurorul-șef și atunci cei de la DNA au detaliat, spunând că în interdicție ar fi vorba doar de interacțiuni cu angajații Primăriei. Apoi mi-a interzis să merg în Primărie, mi-a interzis să fac declarații publice, să nu iau legătura cu presa, mi-a interzis să-mi exercit mandatul de primar, cu toate că nu am fost suspendat din funcție și nu e nicăieri interzis de a-ți exercita mandatul, dacă nu ești suspendat din funcție.

 

Ați contestat ordonanța?

Am contestat-o la procurorul ierahic, la Curtea de Apel și la Înalta Curte, dar au considerat că procurorul poate da asemenea interdicții. Ce mi s-a mai părut exagerat e că procurorul Negulescu a venit personal la proces când au fost audiați martorii și a încercat să pună presiune pe ei. Când a fost audiat fostul șef al Poliției Sinaia, procurorul Negulescu îi făcea semne disperate: „Spune că te-ai întâlnit! Spune!“. Martorul s-a uitat în ochii procurorului și a spus în mărturia lui adevărul, că nu are ce să declare fiindcă nu ne-am văzut.

De asemenea jurista primăriei, cea care dăduse în faza de urmărire penală o declarație în care spunea că nu aș fi avut dreptul legal să emit un anumit document în calitate de primar, în fața judecătoarei a contestat declarația dată prima oară. Întrebată de judecătoare de ce a semnat acea declarație, jurista primăriei a răspuns: „dacă Negulescu te punea să o semnezi, dumneavoastră ce ați fi făcut?“.

 La fel, în cadrul procesului, martora principală a declarat că nu a dat nici o blană vreunei judecătorare (n.r. - e vorba de o judecătoare locală, acuzată în cadrul dosarului că ar fi primit cadou o blană ca să dea o soluție favorabilă într-un dosar ce avea legătură cu dreptul de achiziție a unor terenuri ale municipalității din Sinaia). Atunci judecătoarea a întrebat-o pe martoră de ce a scris că a dat o blană cadou și mai mult, a dat și detalii, spunând că are o anumită culoare și alte anumite particularități? Martora a declarat public că a făcut-o la presiunea procurorului Negulescu, care i-a dat de înțeles că dacă nu o va face, nu o să-și mai vadă copiii. Atunci, de frică, martora a început să descrie o blană avută de ea în șifonierul de acasă. Lumea din sală pur și simplu râdea.

 

Când lumea râdea în sală cum vă simțeați?

Credeam că e un coșmar și așteptam să mă trezesc și să găsesc o altă realitate. Procesul a durat mai bine de un an, mi-a fost afectată grav imaginea publică, a fost afectată viața familiei, mama e bolnavă de diabet, care s-a agravat vizibil în ultima perioadă. Mama mi-a spus că după începerea acestei anchete, pur și simplu se trezea în toiul nopții și plângea. A fost afectată și viața prietenilor mei. Toată activitatea primăriei în această perioadă a fost blocată. Negulescu a trimis zeci de controale la firmele familiei mele, la firmele ce aveau contracte cu primăria, ca să găsească el nu știu ce... Recolta a fost zero barat. De la firma mamei mele, cei de la antifraudă au ridicat acte pe 7 ani în urmă. Dar n-au găsit nimic.

O echipă de control venită din Constanța la una din firmele ce avea contracte cu primăria, efectiv m-a chemat și mi-a cerut să le dau „ceva incriminator“ ca să poată pleca. O doamnă anchetator mi-a spus că mai are puțin până la pensie și șeful a amenințat-o că, dacă nu găsește nimic, o va trimite la pod la Cernavodă să verifice dacă casierele taie tichete de autostradă.

 

Au fost presiuni și pe apropiați?

Da, în special pe firme din zonă. Mi-a fost semnalată de către un domn din Sinaia, cu care eu nu am avut interacțiuni anterior, domn care se ocupă cu cămătăria, că l-a chemat Negulescu personal cu 6 luni înainte de deschiderea cercetării împotriva mea și procurorul i-a spus acelei persoane că dacă zice că banii cu care cămătarul lucra sunt de fapt ai mei, îl scapă de dosar.

 

În fața judecătorului dvs. sau avocatul ați adus în discuție credibilitatea lui Negulescu?

Am tot spus-o de fiecare dată, dar până când n-au apărut stenogramele despre implicarea domnului procuror Negulescu în scandalul cu interlopii, nici nu contau declarațiile noastre. După izbucnirea scandalului, aceeași doamnă judecător care tot prelungise controlul judiciar dat de Negulescu a revocat măsura și am scăpat și eu, după 11 luni, de măsura preventivă de control judiciar. La fiecare ședință de control judiciar procurorul Negulescu spunea că singurul interes este ca eu să nu mai intru în primărie. Nu am înțeles niciodată de ce procurorul DNA își dorea ca eu să nu mai intru în primărie, fiindcă niciodată n-a dat motive justificative.

 

Care a fost reacția după dezvăluirile cu Negulescu?

Mi s-a confirmat că ceea ce mi s-a întâmplat mie e făcătură. M-a îngrijorat că sistemul nu funcționează. DNA a făcut activitate bună și a făcut ordine în multe cazuri de corupție, dar din cauza unora ca Negulescu aduce o pată peste toată imaginea bună a DNA. Deși în România e clar că e nevoie să existe o structură ca DNA, care trebuie să se facă curățenie.

 

Știu că ați declarat că în urmă cu 7 ani vi s-a întins o capcană de către autoritățile judiciare în care a fost implicat unul din personajele-cheie și din actualul dosar. Despre ce a fost vorba?

S-a încercat prin intermediul fostului șef de la serviciul de urbanism, pe nume Lovin Onorel, care e într-adevăr martor în dosarul instrumentat de procurorul Negulescu. A fost cu vreun an înainte de alegerile din 2012, când dl. Lovin era șeful serviciului urbanism din primăria Sinaia. Atunci a venit la mine să-mi spună că e un domn care vrea să construiască un imobil într-un cartier al orașului Cumpătu și are nevoie pentru asta de un PUZ. I-am zis că foarte bine, dacă vrea să construiască încurajăm orice investitor, să depună toate documentele la Primărie.

Mi-a zis că nu, că vrea să vorbească neapărat cu mine. L-am refuzat de câteva ori, dar a fost foarte insistent. Și mi-a zis că vrea să vină miercuri la mine într-o întâlnire. I-am zis să vină. Eu aveam audiențe, dar se mai întâmpla lucrul ăsta, ca diverși, mai ales investitori, să vină și direct la primărie în afara orelor de audiență. Nu mi s-a părut dubios că venea în afara audiențelor, fiindcă au venit numeroși investitori de-a lungul timpului. La audiențe veneau de obicei cetățenii cu probleme curente. Acel om a venit la mine, a intrat în birou și mi-a spus că vrea să rezolve rapid problema, că el vrea să construiască și i-am explicat care-i procedura legală, să depună documentele la registratură și el a zis: „Nu domne“, că e pregătit să rezolve acum problema și am văzut că ridica tonul și că la un moment dat băga mâna în buzunar să scoată un plic, moment în care eu l-am dat afară pe ușă.

I-am spus: „Te rog foarte mult să ieși afară. Nu mai avem ce discuta. Nu mai am ce să mai vorbesc cu tine“. La ușă erau doi care așteptau. Am întrebat-o pe secretara mea ce e cu acești domni, fiindcă nu mi i-a anunțat nimeni, nu știam ce-i cu ei. Mi-a zis: „sunt împreună cu domnul“. În fine, s-a consumat evenimentul și timpul a trecut. La două luni de zile după incident, șeful serviciului de urbanism și-a dat subit demisia de la primărie, spunând că nu mai poate continua, că îi e foarte greu, că nu se mai ajunge cu banii și că vrea să se ducă în mediul privat. La două săptămâni după ce și-a dat demisia, am văzut că a fost numit numit City Manager la Primăria Ploiești. Mi s-a părut foarte ciudat, fiindcă nu era vreo capacitate, ca să-l ia de la urbanism de la Sinaia, oraș mic și să-l pună City Manager peste un oraș de dimensiunea Ploieștiului.

Dar în fine, nu m-a preocupat prea tare plecarea lui. Cu puțin înainte de alegerile din 2012, sunt chemat la DNA la o doamnă procuror, care mi-a pus o poză pe calculator, în față, întrebându-mă dacă îl cunosc pe domnul respectiv. Și i-am spus că nu-l cunosc și nu știu cine este. Și procuroarea mi-a replicat: „Ba da, îl cunoașteți, că a fost la dumneavoastră în birou acum un an de zile“. Eu habar n-aveam. Și mi-a povestit foarte clar că erau și ei în holul primăriei și aveau aparatură și au încercat să vadă dacă „iau“. Acest domn făcuse, am înțeles, o plângere la DNA și vroiau să vadă dacă iau șpagă de la el. El a zis acolo că a dat niște bani sau i s-au cerut niște bani de către acest Lovin Onorel - 50.000 de euro - și ăsta i-ar fi cerut pentru mine. Ce e însă foarte interesant, este că fostul șef de la urbanism, cel cu șpaga, n-a pățit absolut nimic. Am văzut și declarația lui. Mi-a arătat-o doamna procuror. Scria acolo că a luat cei 50.000 euro, dar că i-ar fi luat ca să mi-i dea mie. Și m-a întrebat dacă vreau să merg la testul poligraf sau să am o confruntare cu el. I-am zis: „Cu cea mai mare plăcere. Imediat“.

Însă a renunțat. N-a mai vrut să facem nici detectorul de minciuni, nici confruntare. Am aflat a doua zi, când am fost din nou chemat la DNA să am confruntarea cu dl. Lovin, însă acolo a venit doar avocatul acestuia și a spus că în acel moment clientul lui nu suportă confruntările, pentru că e într-o stare psihică precară și pot să-i fac eu rău prin presiunea pe care o exercit prin prezența mea acolo. Am dat o declarație în dosar și cu asta s-a încheiat în ce mă privește, neavând nimic de-a face cu cazul. Însă am văzut mai departe că Lovin a fost trimis în judecată pentru luare de mită.

Chiar am găsit că există și un comunicat în acest sens pe site-ul DNA. Fostul meu șef de urbanism fost condamnat la vreo 4 ani cu suspendare și la recurs i-au dat vreo 3 ani cu suspendare. O declarație neconcludentă de martor a acestui om cu un trecut infracțional a fost luată în considerare în procesul meu, pentru a se încerca, fără succes, incriminarea mea.

 

Cum ați trăit perioada de „interdicții“ impusă de procurorul DNA?

În campania electorală ca orice candidat, ar fi trebuit să fac echipă cu o serie de oameni din echipa mea de la primărie și de la partid. Însă eu eram singur și ei mă susțineau pe partea organizatorică, dar de la distanță, fără să aibă voie să vorbească cu mine. E absurd. Acei colegi de echipă erau obligați să treacă pe partea cealaltă a drumului pentru a nu-mi face rău, când treceam pe stradă, ca să nu se interpreteze. În primele săptămâni eram urmărit pe stradă de mașini. Bănuiesc că erau oameni ai statului, ai autorităților, care probabil vroiau să verifice dacă încalc interdicția. Și mai absurd mi s-a părut atunci când am depus jurământul, când eu nu am putut asista și la ședința de consiliu pentru că din momentul în care consilierii locali au fost validați, îmi era interzis să iau legătura cu ei. La depunerea jurământului angajații Primăriei stăteau toți cu spatele la mine. Am depus jurământul la hotelul Montana, că aveam interdicție să intru în primărie, unde e sala de consiliu.

 

După ridicarea controlului judiciar, cum au reacționat colegii dvs. din primărie, cei care au stat cu spatele la dvs. când ați depus jurământul?

A fost o bucurie maximă, o emoție foarte mare, ceva de nedescris. Și ei se simțeau frustrați căci am lucrat și construit împreună, am lucrat pentru oraș. Ce m-a ajutat în perioada de interdicție și pe parcursul anchetei și procesului este că am primit mesaje de îmbărbătare, de încurajare de la sinăieni. Oamenii au ieșit în stradă să mă susțină.

 

Ce s-a întâmplat cu procesul?

Pe 20 decembrie 2017 s-a încheiat procesul, instanța constatând că fapta nu există. DNA a făcut apel, acum este pe rol la ÎCCJ. Apelul făcut a fost copy-paste după rechizitoriu. DNA a cerut reaudierea tuturor martorilor, căci ei au pus presiune și pe martorii lor, unei femei, cea care a făcut declarația cu blana din propriul șifonier, i-au făcut plângere penală pentru mărturie mincinoasă.

 

După ce se termină și Apelul, ce intenționați?

O să merg la CEDO să îl chem în judecată pe Negulescu personal, nu DNA.

 

Cum percepeți acum Justiția? Cum vi se pare că acționează?

În schimb, deși e mult de îmbunătățit în activitatea Justiției și a DNA, nu mă pot abține să nu spun că ce se întâmplă acum cu legile Justiției e incredibil. Acum în Parlament se masacrează Codul Penal și nu vor o reformă reală a Justiției. Trebuie o garanție și stabilitate mult mai puternică a judecătorilor.

 

 

Comentarii

loading...