Ce sunt implanturile dentare?
Implanturile dentare sunt înlocuitori artificiali pentru rădăcinile dentare. Implantul dentar este de obicei fabricat din titan sau aliaje de titan. Suprafața implantului dentar poate fi acoperită cu diferite substanțe pentru a-i crește stabilitatea și osteointegrarea. Există mai multe tipuri de implanturi dentare, dar cele contemporane au forme tronconice sau cilindrice, la fel ca rădăcina dentară naturală. Coroanele sau lucrările dentare (punți, proteze etc.) sunt fixate pe implanturile dentare. Lucrările dentare pe implanturi pot fi fixe sau detașabile (mobile).
Tipuri de implant dentar:
Forma rădăcinii
Implanturile dentare în formă de rădăcină sunt una dintre cele mai populare din lume. Pot avea forme cilindrice, netede sau cu turle și conice.
Suprafața implantului dentar
Implanturile moderne au suprafața de contact osos în topografia rugoasă pentru a permite celulelor osoase să se așeze pe ea și să o integreze, iar cea în contact cu gingiile are o topografie netedă și strălucitoare, pentru ca celulele gingivale epiteliale să adere, sigilând spațiul din jurul gâtului implantului. Tehnologia a permis crearea de suprafețe rugoase în mai multe topografii, astfel încât celulele osoase să poată adera perfect la implant. Cu cât suprafața este mai rugoasă și prelucrată cu atenție, cu atât este mai mare calitatea implantului dentar. Asta deoarece osul aderă mult mai bine și mai uniform, iar rugozitățile prezente cresc suprafața de contact dintre implant și os, crescând stabilitatea sa mecanică inițial și biologică ulterior osteointegrării.
Componentele implantului dentar și tipurile de lucru pe implant
Tratamentul implantului dentar implică mai multe componente: implantul însuși, bontul protetic (conectarea implantului cu munca) și coroana dentară.
Lucrări dentare cimentate la implant
Implantul dentar definește nu numai zona rădăcinii (înlocuirea). Unul dintre mijloacele prin care o coroană este atașată la implantul dentar este prin cimentarea acesteia pe o piesă intermediară (bont protetic). Bontul protetic este înșurubat la implant și lucrarea este fixată pe el folosind un adeziv (ciment dentar). Reprezintă modalitatea perfectă de plasare a coroanei pentru un singur implant dentar și necesită o mare precauție deoarece, în momentul lipirii, resturile / excesul de ciment se pot infiltra sub gingie, deteriorând implantul la timp. Uneori coroana poate fi curățată cu dificultate și poate pierde ciment sau poate fi pierdută / spartă.
Lucrări dentare înșurubate pe implant
A doua metodă pentru atașarea unei coroane / lucrări dentare la implant este prin înșurubarea acesteia. Prin urmare, coroana este înșurubată direct la implant și orificiul de acces al șurubului de fixare este acoperit cu material de obturație (umplutură) care se potrivește cu culoarea dintelui. Avantajul constă în îndepărtarea sa ușoară oricând, atunci când este necesar (igienă profesională, remedii mici etc.). Dezavantajul constă în faptul că acest șurub mic se poate slăbi sub presiune ridicată, necesitând o strângere periodică cu chei speciale, chei (cu un cuplu de forțe calibrate precis).
Mini-implanturi dentare
Mini-implanturile dentare sunt implanturi extrem de subțiri, cu rezistență limitată și cu direcții limitate:
● Spațiile înguste (zona incisivilor laterali) sunt cei mai înguste dinți din cavitatea bucală – nu sunt recomandate pentru restul dinților (se pot fractura),
● Stabilizarea protezelor mobile (proteze mobile pe implanturile „peste proteze”) pentru vârstnici, când forțele de masticare nu sunt atât de mari,
● Ca implanturi temporare, pentru fixarea lucrărilor temporare până la integrarea definitivă a implantului sau până la vindecarea adiției osoase atunci când volumul osos pierdut este restabilit prin resorbție (topire).
Implanturi zigomatice
❖ Reprezentat de implanturi extrem de lungi utilizate în situații speciale.
❖ Implanturile zigomatice sunt plasate în partea din spate a osului maxilar (superior), unde se află sinusurile maxilare și osul are densitatea cea mai mică. Vârfurile acestor implanturi sunt ancorate în oasele zigomatice (pomeți), care mențin volumul și densitatea de-a lungul timpului, chiar dacă osul maxilar este resorbit. Aceste implanturi sunt recomandate pentru atrofiile maxilare severe, atunci când practic nu mai există niciun os (în maxilarul superior) sau osul rămas este într-o cantitate extrem de mică, fiind umplute cu aer prin mărirea exagerată a volumului sinusal. În acest caz, reprezintă o alternativă bună la intervenția chirurgicală invazivă, atunci când pacientul nu poate sau nu dorește să efectueze adăugiri osoase complexe pentru mărirea volumului osos pierdut în această regiune.
❖ În anumite tehnici, implanturile convenționale pot fi combinate cu succes – în regiunea frontală introducem implanturi convenționale și în zonele posterioare introducem implanturi zigomatice – procedura numită „TotalFix +”.
Pentru condiții de atrofie maxilară severă în toate zonele (inclusiv anterioară), un număr de două sau trei implanturi zigomatice sunt inserate individual dar simultan, în aceeași sesiune, pe fiecare parte a maxilarului superior (patru sau șase în total), tehnici numite „QuadZygoma” respectiv„Sixzygoma”.
Inserarea implantului zigomatic se realizează prin proceduri chirurgicale extrem de complexe care implică o echipă medicală experimentată (implantologi, chirurgi orali și maxilo faciali, protezisti, anestezist etc.) și toate echipamentele specifice unui act chirurgical major – bloc operator, anestezie generală, CT dentară scaner etc.
