Din nisipurile Arabiei şi până pe malurile Dâmboviţei, cafeaua a devenit pentru mulţi băutura care îi ridică în picioare dimineaţa şi care-i ţine treji până târziu în noapte. Românii au uitat să se bucure, însă, de cele mai mari calităţi ale cafelei: de a-i aduce pe oameni laolaltă şi de a spune poveşti.
● Logofătul Ioan Tăutu, cancelar al lui Ştefan cel Mare, e servit pe malul Bosforului cu o ceaşcă de cafea fierbinte şi, pentru că nu ştia ce este, o dă pe gât dintr-o dată.
● Un căpitan de navă, ars de soare şi bătut de valurile şi de vânturile Dunării, soarbe o cafea la ibric pe terasa unei cafenele din bazarul insulei Ada Kaleh.
● Doi tineri studenţi dezbat teme politice cu un mazagran şi o narghilea în faţă, la cafeneaua lui Riegler din Capitala interbelică.
● Două prietene din copilărie, ajunse acum la vârsta a treia, dau în cărţi şi beau cafea cu năut – aşa-numitul “nechezol” – în curtea unei case vechi din Bucureştii anilor ’80.
Cele patru scene imaginate mai sus reprezintă epoci diferite: românii au avut de sute de ani o relaţie foarte apropiată cu acea băutură magică fără de care mulţi dintre noi nu ne-am trezi dimineaţa la viaţă: cafeaua.
Mai bună sau mai proastă, o bem înainte de serviciu sau în timpul lui, seara ca să mai rezistăm câteva ore la o petrecere sau chiar şi-ntr-o dimineaţă însorită de sâmbătă, pe balcon, împreună cu cei dragi; însă tot mai mult în vremuri recente am început să uităm ritualul unei cafele făcute ca la carte. Nu mai avem timp să ne preparăm o cafea bună, aşa că o înlocuim cu tot soiul de băuturi energizante sau instant care nu mai au nimic din aroma adevărată a unei cafele.
CAFEAUA LA IBRIC, PREFERATA ROMÂNILOR
Aproape două treimi din cafeaua consumată în România este cea naturală, potrivit unui studiu Eurostat care mai menţionează că 90% este gata măcinată, în timp ce doar 10% dintre românii băutori de cafea preferă să-şi macine singuri boabele. Este limpede, atunci, de ce trei sferturi dintre români preferă, potrivit TNS CSOP, cafeaua la ibric – cafeaua turcească sau cafeaua cu caimac, aşa cum i se mai spune. Este simplu de pregătit şi nu necesită ustensile sau cunoştinţe speciale. Numai că foarte puţini cunosc adevărata artă a preparării ei, după reţetele vechi de secole ale meşterilor cafegii din Orient.
CE AVEM NEVOIE PENTRU O CAFEA PERFECTĂ LA IBRIC
● Cel mai important ingredient este, fără niciun dubiu, cafeaua. Dacă vrem să ne bucurăm din plin de aromele unice şi de gustul ei sublim, primul lucru de care ar trebui să ținem cont e să folosim cafea boabe, pe care să o râșnim chiar înainte de prepararea licorii. Cafeaua măcinată îşi pierde din calităţi de la o zi la alta, chiar dacă e păstrată în ambalajul propriu sau în recipiente speciale, iar ceea ce vom pune în ceaşcă va avea gustul cunoscut, dar fără aroma intensă care ar trebui să ne trezească încă înainte s-o degustăm.
● Dacă ne măcinăm singuri boabele de cafea, avem nevoie de o râşniţă performantă. Cafeaua pe care o facem la ibric trebuie măcinată foarte fin. Pudra astfel obţinută este mult mai solubilă şi nu riscăm să rămânem cu prea mult zaţ în ceaşcă.
● Ibricul este mai puţin important, însă nu putem folosi chiar orice recipient. În ziua de astăzi, găsim pe piaţă o gamă largă de ibrice, care costă de la câteva zeci până la câteva sute de lei. Un lucru este cert: dacă vrem să urmăm reţeta tradiţională, avem nevoie de un ibric din cupru.
● Îndulcitori: aici totul ţine de gusturi şi de preferinţele noastre când vine vorba de un trai mai sănătos. Cafeaua la ibric poate fi consumată ca atare sau cu zahăr, miere sau îndulcitori naturali, cum ar fi stevia.
CUM PREPARĂM O CAFEA CA-N 1001 DE NOPŢI, ÎN OPT PAŞI SIMPLI
* Odată ce-am pregătit ingredientele şi ustensilele, primul pas este să măsurăm cantitatea de apă necesară. Punem în ibric doar atâtea ceşti de apă – la temperatura camerei – câte cafele dorim. E indicat să nu facem mai multă cafea decât putem bea în acel moment pentru că, dacă se răceşte, particulele de cafea se depun şi lichidul îşi pierde aroma.
* Adăugăm cafeaua măcinată în apa din ibric, câte două linguriţe potrivite pentru fiecare ceaşcă, şi o amestecăm până când devine omogenă.
* Punem ibricul pe aragaz, la foc cât mai mic, şi nu îl lăsăm mai mult de 7-8 minute pe flacără. În mod ideal, după primele şase minute se formează caimacul, iar cafeaua începe să crească.
* În acest moment vom presăra încă o linguriţă de cafea măcinată deasupra caimacului, apoi vom amesteca uşor. Este marele secret al cafegiilor şi elementul-forte care separă o cafea obişnuită de una excepţională, ruptă din poveştile Orientului.
* Luăm câte o linguriţă sau două din caimacul astfel obţinut şi îl punem în ceştile gata pregătite.
* Oprim focul după alte două minute, înainte ca lichidul să depăşească marginea ibricului. Scopul este să ne delectăm cu o cafea bună, nu să curăţăm aragazul.
* Luăm ibricul de pe aragaz şi îl lăsăm deoparte câteva zeci de secunde, până se linişteşte cafeaua, apoi turnăm uşor în ceştile aplecate, în aşa fel încât să nu tulburăm caimacul din ele.
* Îndulcim cafeaua după gust şi… gata: ne putem delecta cu una dintre cele mai cunoscute licori ale lumii, preparată după toate rigorile artei. Tot ce ne mai trebuie este un prieten aproape, cu care să ne bucurăm simţurile şi să depănăm poveşti de viaţă şi amintiri plăcute.
ROMÂNII BEAU MAI PUȚINĂ CAFEA DECÂT CEILALȚI EUROPENI
În ciuda istoriei îndelungate pe care o are cafeaua în ţara noastră, românii nu sunt mari băutori, comparativ cu ceilalţi europeni. Între 2014 şi 2016, piaţa cafelei a crescut de la 420 la 435 de milioane de euro, arată un studiu PricewaterhouseCooper. Asta înseamnă că, în medie, un român bea aproape o ceaşcă de cafea, zilnic, cu 60% mai puţin ca media europeană, în timp ce vârful este în ţările nordice, unde localnicii beau câte patru-cinci ceşti de cafea, zilnic.
Dacă luăm în calcul faptul că în Scandinavia ziua durează uneori şi câteva luni, e de înţeles de ce fac eforturi susţinute să rămână treji. Dar destul cu gluma: românii beau mai puţină cafea şi pentru că puterea lor de cumpărare este mai scăzută, dar şi pentru că au renunţat la tradiţia unei ceşti de cafea băute tacticos acasă – sau la lucru – şi consumă produse din cafea mai ales dimineaţa, în fugă spre serviciu.
CAFEAUA DE LA AUTOMAT: TIMP CÂȘTIGAT ÎN DETRIMENTUL CALITĂȚII
Cafeaua este primul produs în topul produselor cumpărate de la automatele amplasate aproape peste tot, la mare distanță de dulciuri, răcoritoare sau sandvișuri. La aceste aparate, o cafea costă cam cât o franzelă sau două, un preţ pe care românii sunt dispuşi să-l plătească. Reversul medaliei este, fără îndoială, calitatea mai slabă a cafelei, iar motivele sunt multiple.
– unii proprietari de automate de cafea umblă la gramaj şi poţi primi un pahar de unică folosință plin cu apă colorată în loc de cafeaua care sperai să-ţi deschidă ochii
– automatele de cafea nu sunt curățate suficient de des, pentru că lipsesc angajații care să o facă
– cantitatea de zahăr este prestabilită și ai doar câteva opțiuni la îndemână
– dacă-ţi place cafeaua cu lapte, vei primi una, dar laptele este praf
– în unele cazuri, cafeaua de la automat poate fi aromată artificial cu diverse siropuri, care în timp vor avea un efect evident asupra siluetei
– până la urmă, chiar faptul că nu vedem cu ochii noştri ce se întâmplă în spatele motoraşelor din automatul de cafea poate fi un motiv în sine pentru care e de preferat să ocolim astfel de produse
Seara, când ne aşezăm în fotoliu şi tragem linie după o zi grea, tot ce avem nevoie să ştim este că, oricât de preţios ar fi timpul, trebuie mereu să ne păstrăm câteva minute pentru noi şi pentru micile bucurii ale vieţii. Şi printre ele este mereu loc de-o ceaşcă de cafea alături de prieteni noi, pregătită ca în reţetele vechi ale cafegiilor armeni din bazarurile orientale, în vremea în care oamenii spuneau poveşti despre covoare zburătoare şi prinţese închise în haremul lui Suleyman Magnificul.
