Bijuterii și bujii, caroserii și tapițerii din piele scumpă, pe patru roţi sau chiar trei, cu șoferi purtând joben și cu domnițe dantelate, au rulat zilele acestea, ca în vremurile bune, la Concursul de Eleganţă Sinaia 2019, aflat la a 9-a ediție. Automobile care au prins suta la oră la vremea lor, iar acum suta de ani, s-au întors pe covorul roșu întins pe platoul Castelului Peleş, iar apoi în fața Cazinoului din Sinaia. Un concurs excepțional și unic în România, dedicat automobilelor istorice, organizat de Retromobil Club România, sub patronajul Casei Regale a României, și de Primaria orașului Sinaia, stațiunea montană cea mai spectaculoasă din țară.
36 de participanți din patru țări înscrise în concurs. Mercedes-uri, Peugeot-uri, BMW, Citroën-uri, Buick-uri, Moskvich-uri, bătrânele doamne, Daciile noastre, dar cea mai de soi – care a și primit marele premiu – a fost mașina ce i-a aparținut Regelui Mihai. Vi-l imaginați pe Regele Mihai, un puști de 16 ani, abia ieșit de pe băncile școlii „Carmen Silva“, dar mare mecanic și pasionat al motoarelor? Așa a rămas toată viața. Își dădea jos mantia regală și îmbrăca salopeta de mecanic auto. Conducea și meșterea automobilele pe care le primea cadou…
Mașina Regelui Mihai, din nou la Sinaia
Suntem în Sinaia regilor României, în fața Cazinoului unde s-au spart averi și s-au consumat drame romanțate în anii dintre cele două războaie mondiale, acum podiumul de premiere pentru cele mai retro mașini din România.
Câștigătorul marelui premiu – Trofeul „Best of Show“ – la Concursul de Eleganță Sinaia 2019 a fost modelul Aero 30 Roadster W18 sport, producție 1936, una dintre cele două mașini recunoscute și atestate oficial că au aparținut Regelui Mihai, fostul președinte de onoare al Retroautomobil Club Român, un automobil care a fost turat la maximum pe străzile orașului și pe aleile Peleșului. Pe atunci, Regele Mihai avea 16 ani și primise automobilul cadou de la președintele Cehoslovaciei. Au trecut de atunci mai bine de 80 de ani și, pentru prima dată, automobilul se întoarce acasă, avându-l la volan pe tânărul Christian Hani, elvețian stabilit de 15 ani la Arad. Când nu este la volan se ocupă de agricultura bio și vorbește foarte bine românește. Ne-am dat seama de asta după ce l-am întrebat în engleză câte ceva despre mașina pe care a condus-o regele. O simplă coincidență, probabil. Regele Mihai și-a avut reședința la Versoix, în Elveția. „Putem să vorbim românește“, ne spune mândru!
După 1947, după abdicare, acest automobil, al treilea din colecția Regelui Mihai, sportiv și cu un design unic, ca pentru un rege, faruri ferchezuite, bloc-motor puternic etc., a ajuns în posesia unui ofițer din Garda Regală, care l-a vândut în 1950 unui domn, Bella Neugebauer, dar după trei ani s-a stricat. „Tatăl meu – ne spune Christian – a cumpărat automobilul de la acest domn și a circulat cu el până în 2015“. Nu vrea să ne spună cam cât a costat la valoarea de azi, ne spune doar că până în 30.000 de euro. A cromat mașina, a revopsit-o și i-a schimbat roțile care se uzaseră, tapițeria. Iar acum a trecut el la volan!
Sub capota automobilului retro se ascunde o poveste
Dacă vedeai, mai ceva ca reporterii trimiși acolo cu treabă, un om mărunțel și zglobiu, cu aparatul foto fixat asemenea unui profesionist, în genunchi, pe spate, în orice poziție ca să prindă pe cameră, era nimeni altul decât președintele juriului: jurnalistul austriac Wolfgang Buchta, redactor-şef al publicaţiei de specialitate „Austro Classic“. Lângă el, tot în juriu, Alexey Kheza, designerul exteriorului noilor BMW Seria 3 şi BMW Seria 7, dar și o jurnalistă din SUA, Jackie Jouret, care a regăsit un celebru BMW 507, pe care, în timpul serviciului militar în Germania, l-a folosit Regele – de data asta – Elvis Presley și care sare, ca preț, ușor peste 600.000 de euro. A fost o paradă a eleganței din toate punctele de vedere. Șoferii și copiloții automobilelor au fost în ton cu epoca evocată și s-au asortat cu bijuteriile pe patru roți pe care le conduceau. Bineînțeles că în spatele sau, mai plastic spus, sub capota fiecărui retroautomobil prezent acolo se ascunde o poveste. Rămânem câteva minute în fața unui BMW 327 Cabriolet, produs în anul 1938. Are și el o poveste interesantă. Mașina i-a aparținut inginerului și arhitectului Eduard Ecker, care a cumpărat-o în Bucureștiul anului 1938. După venirea comuniștilor, ca să nu-i fie confiscat, a dezmembrat automobilul, bucată cu bucată, și l-a ascuns. După ce s-au mai liniștit apele, a reasamblat mașina și a reușit să o înmatriculeze, iar în 1996 a reușit să plece din țară la volanul autoturismului său, cu destinația Germania. La începutul anilor 2000, la 90 de ani, donează automobilul către BMW Group Classic, așa cum l-am văzut și noi pe aleile Peleșului.
Prima ediție – 1934, sub patronajul regelui Carol al II-lea
„Concursul de Eleganţă Sinaia“ este deja o poveste frumoasă care vine din perioada interbelică, atunci când nu eram cu nimic mai prejos decât tările cu tradiție de pe bătrânul continent și nu numai. Prima ediţie a „Concursului de Eleganţă şi Confort“ s-a desfășurat în august 1934, sub înaltul patronaj al Regelui Carol al II-lea, și s-a concurat la patru categorii (cu automobile marca Chrysler și Rolls Royce), respectiv „Trăsuri deschise“, „Trăsuri închise“, „Trăsuri aerodinamice“ și categoria „Caroserii transformabile“. Un an mai târziu, în septembrie, are loc a doua ediție a concursului, organizat cu sprijinul Societății Marilor Hoteluri şi Cazinouri din Sinaia. Iată că acele timpuri pe care le credeam demult apuse au revenit la poalele Bucegilor, la fel de elegante și, bineînțeles, cu parfum de epocă.
„Sinaia, la concurență cu Monte Carlo, St. Moritz sau Cervinia“
RL: Domnule primar Vlad Oprea, acest concurs pe patru roți, sau pe trei, se înscrie într-o paletă de evenimente, concursuri, festivaluri ce fac din Sinaia cea mai animată și titrată, cea mai specială stațiune montană din România…
Vlad Oprea: Așa este. Cea de-a IX-a ediție a Concursului de Eleganță de la Sinaia este una cu totul specială și se pliază foarte bine pe toate evenimentele pe care noi le organizăm în fiecare an. Sinaia este renumită încă din perioada interbelică, din anii ᾽30, la capitolul concursuri automobilistice. Aici se țineau raliurile, concursurile de viteză în coastă și, evident, cele de eleganță, de mașini istorice. Iată că pe două dintre ele le-am reluat și le-am pus pe șosea, cel de eleganță, iar peste puțin timp, cel de viteză în coastă.
Ce ne-ați mai pregătit vara asta?
Sunt foarte multe evenimente. Avem festivalul Film 4 Fan, în premieră anul acesta, vor veni filme din străinătate, nu numai cele din țară, avem Festivalul Enescu și Muzica Lumii, care va ține toată luna august, cu concerte în aer liber, avem și un festival de jazz, de muzică clasică în care sunt și elemente de jazz, Sinaia pe Bicicletă, dar și multe alte surprize. Și, bineînțeles, în primul weekend din septembrie vă invit la Festivalul Sinaia Forever – 25 de ani. În fiecare an e ceva special, în fiecare an festivalul are o anumită temă, nu divulg nimic deocamdată pentru marele public, lucrăm la el și îl vom anunța în august. Este cel mai mare eveniment din viața orașului nostru, la care așteptăm foarte mulți turiști.
S-au împlinit 15 ani de când sinăienii v-au acordat pentru prima oară onoarea de a le fi primar. Mulți ori puțini acești ani?
Aparent pare mult, dar de fapt timpul a trecut foarte, foarte repede, parcă ieri a fost prima zi în care am venit la Primărie, s-au realizat foarte multe lucruri. Cred, de asemenea, că mai avem foarte multe de făcut, multe proiecte care consolidează ideea că Sinaia este un oraș cu totul și cu totul special. Dacă suntem sinceri și facem o apreciere corectă, cred poate concura cu Monte Carlo (cu care noi spunem tot timpul că ne comparăm), St. Moritz, Cervinia, Tirol, sau orice alte stațiuni celebre de peste tot din Europa.
O invitație pentru turiști..
Sinaia este un oraș special, iar cei care citesc „România liberă“ pot veni aici să se convingă. Sinaia se poate adresa oricui, indiferent dacă ești pasionat de automobile, de munte, de cultură, de educație, istorie, poți să găsești o porție aici în orașul nostru.
Reporter la Castelul Peleș
Și acum, câteva observații de reporter la Castelul Peleș, obiectiv vizitat anual de peste jumătate de milion de turiști. Cade tencuiala, zidurile sunt scorojite, vârful unui donjon stă să cadă, dantelăriile de pe fațade pică una câte una. Leilor de pe fațade le cade nasul, îngerilor – aripile, iar crinilor regali – petalele. Să parcurgi aleile principale care duc la castel – pe de o parte, sufocate de comercianții cu artizanaturi tradiționale made in China; pe de alta, de bălării – este o aventură. O veritabilă uliță de țară, cu gropi și povârnișuri, gardurile vii și desișurile poienilor din fața Castelului crescute mai ceva ca în pădurile virgine. Nu mai auzi clinchetul potcoavelor care scânteiau pe obrazul dalelor de granit. Auzi doar înjurăturile turiștilor autohtoni și vezi entuziasmul celor străini, grupurile de turiști asiatici care fotografiază tot ce prind în jur. În primul rând pe ei. Și, desigur, tot ce mișcă, zboară, vorbește, stă sau se înclină la o adiere de vânt. A, și Castelul Peleș. De la vila Economat spre ulița care duce spre Pelișor se înfundă o străduță. Acolo, un jeep al Poliției e priponit în poartă, lângă o căsuță de lemn. Accesul este strict interzis. O răcoare neobișnuită, pe lângă toropeala de afară, îți dă de înțeles. E drumul către Castelul Foișor, așa că ori urșii, ori lunetiștii le țin calea turiștilor prea curioși. Dar să revenim. Prichindeii, pasionați de mașini, mașinuțe, sunt cei mai fericiți de ceea ce văd. Vor și ei una dintre mașinuțele luxoase trase pe dreapta, de admirat, pipăit, fotografiat cu tot familionul. O dată în viață vezi asemenea minuni din tablă, cu motor. Tații lor, evident, sunt atrași de grațiile subțiri, căprioare de munte gătite în roșu vaporos, care te vor… la o poză, durează câteva minute. „A, și pentru ăla micu᾽ vă dau și un balon!“
Epilog
Cam cât costă un „Mertzan“ de epocă?
Parada acestor automobile care au rulat pe bulevardul central din Sinaia a fost impresionantă. Turiștii și localnicii aplaudau, fotografiau și se întrebau de unde dracu᾽ au ăștia mașinile astea superbe. Și nu se refereau la automobile Dacia 1300, Fiat 850 sau Trabant. Un Mercedes albastru metalic, decapotabil, de prin anii ᾽30 (cel puțin așa arată) ocupă toată șoseaua. Este înmatriculat în Republica Moldova, e condus de doi puști, veniți parcă de pe baltă, de la pește, cu șepcile puse pe scăfârlii… „Iești din 2018 și fașe cam 100.000 di ieuro.“
Punct.
