Cele mai importante surse ale dorinței divorțului au legătură directă cu evenimente/acțiuni realizate în afara cuplului: trădări cu parteneri sexuali de sex diferit sau având același sex, menținerea activă a relației cu familia de proveniență și după căsătorie, excesul de apeluri telefonice cu membrii fostei familii, deplasări repetate în delegații.
Este adevărat faptul că subiectul alege să facă toate acestea în afara căsniciei și a mediului comun de viață, având speranța că nu o să fie direct afectat.
În loc să își ia partenerul cu el în delegații, cel puțin până la apariția copilului, acesta preferă să meargă peste tot “singur”. In loc să viziteze împreună familia de proveniență, acesta alege același tipar de comportament, punând în plus în dificultate pe toată lumea.
Sunt reale ca existență soluțiile simple, viață echilibrată și liniștea? Da. Chiar dacă există soluții simple, partenerul dificil preferă să se ascundă, îndepărtând orice șansă la normalitate cuplul.
In conformitate cu mediul de proveniență, educația primită, membrii familiei genetice, subiectul alege absolut conștient să-și îngreuneze viață de cuplu prin fapte îndoielnice, ce îl marginalizează.
Cum evităm concret divorțul? Intelegând ce anume a condus la transformarea partenerului de cuplu și îndepărtarea de familie și copil. Așezăm pe locul 1 inteligența emoțională.
Inteligenţa Emoțională a devenit, în ultimii 50 de ani, o zonă psiho-creațională importantă de cercetare. Goleman (1995) susţine că dezvoltarea aptitudinilor emoţionale, începând din copilarie, este identică în importanță cu dezvoltarea abilităţilor cognitive. Știm astfel ca IE este un concept identic cu mult mai familiarul IQ.
Inteligenţa emoţională reprezintă o „formă de inteligenţă ce implică abilitatea monitorizării sentimentelor, emoţiilor proprii şi ale altora, facilitează discriminarea dintre acestea şi foloseşte informaţia pentru a controla unele situaţii sau acţiuni” (Salovey & Mayer, 1990). IE facilitează identificarea şi gestionarea 100% eficientă a propriilor emoţii în raport cu totalitatea scopurile personale (familie, educaţie,job, viziune în carieră etc), finalitatea constând în atingerea corectă a majorității scopurilor, cu un minim de manifestare a conflictelor inter şi intrapersonale.
Cu cât partenerul este mai înalt emoțional cu atât mai mult în cuplu se câstigă echilibru. Si avem și imaginea în oglindă a situației: cu cât partenerul este mai jos din punct de vedere al Inteligenței emoționale tot ceea ce înseamnă dependențe, discuții în afară familiei, nopți pierdute, trădare, se manifestă din plin.
Ce caută individul cu IE scăzut? Validare din mai multe părți. Avem un banal exemplu: soțul și soția plănuiesc de comun acord o vacanță pe meleagurile patriei. După 10 zile de comunicare intensă și punctare a fiecărei destinatii din traseu, partenerul cu inteligență emoțională mică spune “am vorbit și cu mămica și ea a zis că ar fi mai bine să mergem pe altă rută”. Și evident că Universul Cuplului se zdruncină profund. La întrebarea simplă de ce “Mămica” își controlează odorul la 35 de ani, răspunsul determină o posibilă acțiune intimidantă: fiindcă Mămica și-a crescut copilul ca pe un executant nu ca pe un ALPHA.
Cu cât părintele îndobitocește copilul, înrobindu-l emoțional, cu atât mai mult IE tinde să nu evolueze. Societatea primește încă un membru inapt pentru viața de familie și pentru înțelegerea simplă de responsabilități. Când există mereu cineva care să facă lucrurile în locul tău, tu neavând nicio bucurie în a face ceva cu mintea și prin îndemânarea ta, cu atât mai mult te îndepărtezi de Inteligența Emoțională.
Ca psiholog îl vizualizez pe părintele Constantin Necula drept unul dintre sustinătorii inteligentei emoționale prin intermediul următoarelor cuvinte:
“Iertarea se câștigă pe măsura adâncimii în iubirea de Dumnezeu.”
“A ierta înseamnă de fapt a trăi. A ierta înseamnă a avea capacitatea de a merge mai departe ca un om viu.”.
Adaug în acest context creștin ortodox și cuvintele părintelui Ciprian Grădinaru, ce a îndemnat la păstrarea „echilibrului şi a liniştii că Dumnezeu, chiar dacă ne încearcă, ne ocroteşte şi ne păzeşte”.
Evitarea unui divorț se face prin iertare și înțelegere. Păcatul Mândriei este atât de puternic în noi, încât uităm răbdarea, cea atât de necesară în reconstrucția partenerului de cuplu. Când primim de la Dumnezeu partenerul de cuplu, Tatăl sau Mama biologică a copiilor noștri, îl primim aproape stricat. Din acel moment înțelegem valoarea noastră. Stă în puterea și în răbdarea noastră să-l reparăm.
