Un public care te adoră, un palat şi un prinţ frumos, acestea ar fi, potrivit poveştii, ingredientele unei vieţi de prinţesă. Meghan se va confrunta însă şi cu realitatea vieţii unui membru al familiei regale, odată ce va face tranziţia de la Hollywood la Palatul Kensington, în calitate de viitoare soţie a prinţului Harry.
Markle a vorbit despre începerea unui “capitol nou” al vieţii sale, în contextul renunţării la rolul din serialul TV “Suits” pentru a-şi asuma îndatoriri regale.
În calitate de membru “cu normă întreagă” al familiei regale, Meghan va trebui să îşi dedice cea mai mare parte a timpului evenimentelor caritabile, aşa cum o fac şi ceilalţi membri ai familiei, consideraţi funcţionari publici.
Markle are deja experienţă în acest domeniu, activând ca ambasadoare a Organizaţiei pentru Femei a Naţiunilor Unite şi a World Vision Canada, însă va renunţa la aceste două activităţi pentru a-şi asuma responsabilităţi în viitoarea sa calitate oficială.
Mulţi observatori speculează că actriţa de 36 de ani va deveni Ducesă de Sussex, însă Meghan ar putea primi titlul informal de “prinţesă” din partea mass-media şi a publicului, aşa cum s-a întâmplat şi cu mama prinţului Harry, Diana.
Viitoarea mireasă a fost prezentă la prima sa ceremonie oficială alături de bunica viitorului său soţ, regina Elisabeta a II-a, în luna martie a acestui an.
Markle va deveni unul dintre patronii Fundaţiei Regale, o organizaţie caritabilă condusă de prinţii Harry şi William, alături de soţia acestuia din urmă, Kate Middleton.
De altfel, la un forum organizat de fundaţie, Meghan a semnalat ca ar putea continua să fie o susţinătoare a drepturilor femeilor. “Veţi auzi adesea oamenii spunând că ajută femeile să îşi găsească vocea”, a declarat Markle. “Sunt în mod fundamental în dezacord cu acest lucru deoarece femeile nu au nevoie să îşi găsească o voce, ele au o voce. Trebuie să li se ofere puterea să o folosească, iar oamenii trebuie să fie încurajaţi să asculte”, a subliniat aceasta.
Pe de altă parte, în calitate de membru al familiei regale, Meghan va trebui să se abţină pe viitor să îşi exprime în public opiniile politice – aşa cum a făcut-o, de altfel, de-a lungul vieţii şi regina Elisabeta a II-a, poreclită “Elisabeta cea tăcută” pentru talentul său de “a-şi ţine gura”.
Prin urmare, Markle nu va mai putea susţine public un candidat politic, aşa cum a făcut-o în cazul lui Hillary Clinton la alegerile prezidenţiale din SUA în 2016, şi nici nu va mai putea să spună ce gândeşte despre preşedintele Donald Trump, pe care l-a numit “misogin” şi “dezbinător” într-un interviu televizat acordat în 2016.
De altfel, cuplul regal s-a confruntat cu o dilemă politică în ceea ce priveşte lista de invitaţi la nuntă, în contextul în care mass-media au speculat dacă prinţul Harry îl va invita pe fostul preşedinte american Barack Obama. Cei doi s-au împrietenit după ce s-a întâlnit în 2015 şi au colaborat pentru turneul sportiv Invictus Games, însă invitarea soţilor Obama şi nu a preşedintelui Trump ar fi considerată o uriaşă “palmă” diplomatică.
În cele din urmă, niciun preşedinte nu a fost invitat – de acelaşi tratament având parte şi premierul britanic Theresa May, după cum a informat presa britanică citând surse de la Palatul Kensington.
Prezenţa online a lui Markle va avea de asemenea de suferit, în contextul în care niciunul dintre membrii importanţi ai familiei regale nu are conturi individuale pe reţelele de socializare.
De altfel, Markle a început să îşi reducă prezenţa pe social-media la scurt timp după logodnă, iar conturile sale de Twitter şi Instagram au fost şterse.
De asemenea, actriţa a închis The Tig, un blog de lifestyle, în care erau prezentate interviuri cu celebrităţi, recenzii şi sfaturi de modă şi frumuseţe.
Şi chiar dacă este adevărat că Markle face sacrificii, regulile casei regale s-au relaxat semnificativ prin comparaţie cu cele din trecut. Faptul că Markle este divorţată îi face pe mulţi britanici să îşi amintească ce s-a întâmplat cu Wallis Simpson, americanca divorţată cu care Eduard al VIII-lea s-a căsătorit în anii 1930. Regele a fost pus în faţa situaţiei de a alege pe altcineva pentru a se căsători sau de a abdica şi a preferat ultima variantă.
