Obiceiurile de Paşte diferă de la o regiune la alta iar unele tradiţii sunt inedite. În judeţul Galaţi, gospodinele prepară o pască unică, oamenii pun pământ cu iarbă verde pe pragul casei, iar tinerii formează cete şi merg prin sat în dimineaţa de după Înviere.
Etnologul şi documentaristul Paul Buţa este unul dintre gălăţenii care studiază aceste tradiţii şi încearcă să le păstreze vii. În nordul judeţului, el a descoperit o pască în formă de cozonac cu brânză în colţuri, care nu are marginea făcută, simbolizând o poartă a sufletului pentru morţi. Buţa spune că modul inedit de a pregăti pasca încă se mai păstrează în câteva comunităţi rurale din Galaţi.
„Pasca există în toate regiunile ţării, sub diferite forme. În zona Galaţi, de exemplu, are formă de cozonac în patru colţuri, cu brânză în colţuri. Există în nordul judeţului un alt obicei legat de pască. În urmă cu mulţi ani am văzut o pască a cărei coroană de pe margine nu se încheia, am crezut că este o greşeală, pentru că marginea nu era terminată. Mi s-a spus că intenţionat a fost făcută aşa, pentru că simbolizează o poartă a sufletului”, a povestit, pentru Mediafax, etnologul Paul Buţa.
În altă parte a judeţului Galaţi, în trecut tinerii mergeau prin sat în prima zi de Paşte ca să le ureze sătenilor ”Hristos a Înviat”. În prezent, obiceiul nu mai este respectat de localnici.
„La noi, la Galaţi, copiii, tinerii mergeau prin sat cu Hristos a Înviat. Este un obicei uitat, tinerii nu-l mai respectă. În ziua de după Înviere, ei mergeau prin sat şi primeau de la gospodari dulciuri, fructe. Seamănă cu un alt obicei din iarnă, cu Semănatul, din păcate s-a cam uitat”, a precizat Paul Buţa.
Un alt obicei, care este pe cale să se piardă, are legătură cu trecerea de la sezonul rece la primăvară. În noaptea de Înviere, oamenii puneau iarbă înverzită pe pragul casei pentru a marca trecerea într-un sezon nou şi pentru a avea recolte bogate.
„Când se venea de la slujba de Înviere, oamenii puneau pe pragul casei pământ cu iarbă înverzită. Oamenii treceau pe rând peste prag care se transforma într-un prag simbolic între iarnă şi primăvară. Tradiţia asta se pierde încetul cu încetul, are legătură cu grâul încolţit, simbolizează rodul, înnoirea”, a spus Paul Buţa.
Pentru a nu fi complet pierdute, aceste obiceiuri sunt consemnate în arhivele Centrului Cultural Dunărea de Jos din Galaţi.
