”Este pentru prima dată când este cuantificat riscul asociat ieşirii afară a pisicii domestice”, a declarat pentru AFP Kayleigh Chalkowski de la Universitatea Auburn din Alabama (SUA), autoarea principală a unui studiu publicat în Biology Letters (Royal Society).
Tânăra specialistă în biologie şi alţi cercetători de la Universitatea Auburn au efectuat o ”meta-analiză” pe acest subiect combinând rezultatele a douăzeci şi unu de studii cu privire la diverse infecţii ce vizează pisica domestică (Felis catus) din şaisprezece ţări.
Nouăsprezece patogeni (paraziţi, virusuri, bacterii…) au fost analizaţi, mulţi dintre aceştia fiind susceptibili de a fi transmişi la om, cum este cazul Toxoplasma gondii care cauzează toxoplasmoza, o boală parazitară.
“Am constatat că pisicile cărora li s-a permis să iasă afară sunt de 2,77 ori mai susceptibile de a fi infectate cu paraziţi în comparaţie cu cele care stau în interior”, a indicat Kayleigh Chalkowski.
Echipa sa a analizat totodată dacă acest efect “de exterior” a prezentat modificări în funcţie de latitudinea zonelor geografice în care trăiesc pisicile studiate (Canada, Spania, Germania, Elveţia, Brazilia, Estonia, România, Cipru…).
”Am crezut că pisicile din zonele tropicale ar fi mai vizate din cauza factorului de risc pe care îl reprezintă accesul în exterior deoarece există mai multe specii sălbatice şi paraziţi”, a declarat specialista.
Surprinzător, situaţia stă tocmai invers: pisicile de la latitudini mai ridicate sunt mai susceptibile de a fi contaminate cu agenţi patogeni în timpul plimbărilor în exterior în comparaţie cu cele care trăiesc la tropice, a notat Chalkowski.
”Indiferent de locul în care trăim, menţinerea pisicii în interior este o modalitate bună de a o feri de bolile infecţioase”, a concluzionat cercetătoarea adăugând că numeroşi agenţi patogeni transportaţi de feline pot fi transmişi la om.
La nivel mondial există aproximativ 500 de milioane de pisici domestice, 90 de milioane dintre acestea în Statele Unite şi 13 milioane în Franţa, notează AFP.
