Totul a plecat de la un fapt divers cu iz monden petrecut cu aproximativ doi ani în urmă, și anume de la agresiunea provocată de fostul om politic Cristian Boureanu asupra propriei sale fiice. Așa cum era de așteptat, aceste evenimente au produs un veritabil scandal între acesta și fosta sa soție, doamna Irina Boureanu, scandal ce a făcut deliciile presei de profil, și nu numai, din România.
Cu acest prilej, în repetate rânduri și la ore de maximă audiență, Cristian Boureanu a adus acuze și jigniri incalificabile fostei sale soții, toate fără niciun fundament faptic – așa cum avea să fie stabilit cu titlul de adevăr judiciar de instanțele românești. Fără un aparent motiv sau o oarecare justificare (în afară de mult clamata lor prietenie), alături de calomniatorul său fost soț s-a alăturat în această activitate de defăimare și jurnalistul de scandal Luis Lazarus, care a reluat și a întărit toate susținerile defăimătoare ale lui Cristian Boureanu.
Împotriva acestora, victima defăimărilor și înjosirilor publice a formulat cereri de chemare în judecată întemeiate pe dispoziţiile legale care ocrotesc demnitatea și dreptul la propria imagine a persoanei (art. 8 alin. (1) şi an 10 alin. (2) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului; dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 30 alin. (6) din Constituţia României; dispoziţiile art. 71, art. 72, art. 74 lit. f), 252, art. 253, 1349 alin. (1) şi alin. (2), art. 1357 şi următoarele, art. 1381 alin. (1) şi alin. (2) Cod Civil).
Dacă de la fostul soț doamna Irina Boureanu a pretins 1 leu, în ceea ce îl privește pe jurnalistul Luis Lazarus aceasta a cerut instanței de judecată să îl oblige la plata sumei de 100.000 euro, cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie al reclamantei precum și obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotârârii judecătoreşti pronunţate în respectiva cauză, în două numere consecutive a doua ziare de largă circulaţie naţională, cu aceleaşi caractere cu care sunt tipărite articolele de fond, dar și obligarea pârâtului Luis Lazarus la prezentarea de scuze publice sub forma unui comunicat de presă, transmis emisiunii la care a făcut declaraţia.
După aproape doi ani de procese, acum câteva săptămâni în urmă, Irina Boureanu a reușit să câștige ambele litigii cu defăimătorii săi. Atât cu fostul soț, împotriva căruia a câștigat atât la fond, cât și la apel, dar și împotriva fostului jurnalist, pe care a reușit să îl oblige la dezdăunare pentru prejudiciile aduse imaginii reclamantei, dar asta abia în apel, în dosarul 6858/3/2017.
În fața Curții de Apel București, avocații doamnei Irina Boureanu au susținut că „prin tonul categoric folosit și siguranța afirmațiilor sale, se poate observa că intimatul-pârât Lazarus a acreditat ideea că el știa cu certitudine despre existența unui dosar la poliție pe numele doamnei Boureanu, ca și când ar fi făcut verificări proprii, motiv pentru care invita postul România TV să meargă să scoată dosarul din arhiva Secției 14 Poliție.
Este evident că toți ascultătorii au dat crezare afirmațiilor făcute de intimatul-pârât în cadrul emisiunii televizate, văzând și ascultând siguranța și vehemența cu care acesta a făcut afirmațiile, știut fiind că acesta are calitatea de jurnalist, iar orice jurnalist se supune deontologiei profesionale care presupune verificarea informațiilor din surse diferite înainte de a fi oferite publicului.
Acesta este și motivul pentru care intimatul-pârât a făcut aceste afirmații în cadrul emisiunii „România de poveste“, folosindu-se de calitatea sa de jurnalist – formator de opinii, respectiv să întărească spusele prietenului său Boureanu Cristian, dând astfel o aparență de veridicitate acuzațiilor nefondate făcute la adresa apelantei-reclamante, aspect care, în opinia noastră, constituie o agravantă a faptei ilicite și nicidecum un motiv justificativ, asa cum în mod eronat a reținut instanța de fond…
Mai mult, chiar dacă ar fi fost lansate anterior acuzațiile în spațiul public de altă persoană, este de la sine înțeles că aceste afirmații ale intimatului-pârât trebuiau trecute prin propriul filtru de gândire, neputând fi redate pur și simplu, fără a fi analizate, cu atât mai mult cu cât intimatul-pârât este jurnalist renumit, astfel că este nefondată apărarea acestuia, însușită de instanța fondului, sub acest aspect.
Simplul fapt că o altă persoană ar fi adus o acuzație de natură penală nu îl îndrituia pe intimatul-pârât Lazarus să aducă o acuzație asemănătoare, fără nicio minimă bază factuală, iar împrejurarea că mai multe persoane, neimplicate în comiterea infracțiunii acuzate, susțin aceeași acuzație nu conduce la dovedirea acelei acuzații.
În plus, prin repetarea de către intimatul-pârât a afirmațiilor false și denigratoare făcute de fostul soț al apelantei-reclamante despre aceasta, se dovedește intenția reală a celor doi, care au acționat concertat pentru ca publicul larg să își formeze o părere negativă despre persoana apelantei-reclamante, având în vedere că afirmațiile au depășit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică și au adus grave atingeri onoarei, demnității, reputației și vieții private a apelantei-reclamante, știrbind drepturile acesteia, astfel cum acestea sunt garantate de art. 26 și art. 30, alin. 6 din Constituția României, precum și dreptul prevăzut de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În realitate, intimatul-pârât, în calitatea sa de jurnalist, știa că faptele relatate trebuie ori să fie percepute în mod direct, ex proprii sensibus, de către cel care le relatează, fie să verifice realitatea informației din surse diferite, ceea ce în mod evident nu a făcut, el acționând potrivit scopului său de a o denigra pe apelanta-reclamantă.
Experiența profesională a acestuia și încălcarea evidentă a oricăror reguli deontologice și jurnalistice, reguli cunoscute de către acesta, constituie aspecte care confirmă existența vinovăției pârâtului. În realitate, contrar celor reținute de instanța fondului, din simpla audiere a afirmațiilor făcute de intimatul-pârât în cadrul emisiunii „România de poveste“, analizând conținutul afirmațiilor, modul de exprimare, tonul categoric, ofensator și disprețuitor folosit de intimatul-pârât la adresa apelantei-reclamante, rezultă fără echivoc intenția acestuia de a o denigra pe apelanta-reclamantă, fosta soție a prietenului său, și de a influența publicul larg să își formeze o părere negativă despre aceasta.
Cu alte cuvinte, printr-un raționament vădit eronat și care nu poate conduce sub nicio formă la concluzia că ar fi existat o bază factuală, un motiv justificativ care să înlăture răspunderea civilă delictuală a intimatului-pârât pentru afirmațiile denigratoare, instanța de fond a legitimat fapta intenționată a acestuia de denigrare și afectare a imaginii și reputației apelantei-reclamante, prin intenția acestuia de a justifica faptele abuzive și ilegale ale prietenului său – Cristian Boureanu.
Curtea de Apel București, în mod evident, a găsit întemeiate susținerile avocaților reclamantei Boureanu și i-a admis apelul. Interesant în această speță este faptul că o instanță judecătorească nu a mai primit apărările standard ale jurnalistilor de scandal care, în asemenea situații, susțin că afirmațiile lor nu sunt de natură să depășească limitele exercitării la liberă exprimare, așa cum aceasta pretindea că ar fi fost ocrotite de art. 70 Cod civil sau de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor omului, după ce în prealabil prima instanță învestită, Tribunalul București, respinsese pe aceste motive cererea de chemare în judecată a celei lezate.
Astfel, instanța de apel – Curtea de Apel București, a primit argumentele doamnei Irina Boreanu aduse în cererea sa de Apel, a Admis apelul și a Schimbat în parte sentința apelată, astfel:
„Admite în parte cererea, după cum urmează:
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 10.000 euro, în echivalent în lei, la cursul de schimb BNR valabil la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Obligă pe pârât să asigure, pe propria lui cheltuială, publicarea hotărârii judecătorești pronunțată în prezenta cauză în două numere consecutive a două ziare de largă circulație națională, cu aceleași caractere cu care sunt tipărite articolele de fond.
Obligă pe pârât la prezentarea de scuze publice sub forma unui comunicat de presă transmis aceleiași emisiuni în care a făcut afirmațiile cauzatoare de prejudicii.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 4.951 lei cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Obligă pe intimatul pârât la plata către apelanta reclamantă a sumei de 1.550 lei cheltuieli de judecată în apel. Definitivă.“
Desigur, motivarea hotărârii va fi extrem de interesantă și este deja așteptată „cu inima la gură“ nu doar de către cel „căzut în pretenții“, ci de toți colegii lui de breaslă, această decizie fiind o veritabilă piatră de hotar pentru cei care activează în presa de scandal.
