Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Simona Muscă: „Pune-mă în fața unui munte și spune-mi să-l urc!“

Simona Muscă: „Pune-mă în fața unui munte și spune-mi să-l urc!“

A depănat peripețiile din business într-un interviu cu multe grimase, cu reacții din partea mea întâlnite, cred, și la alții.

Madalina Racorean 0 comentarii

I-am descoperit toate calitățile de om extrem de harnic și am savurat povestea unui nou început numit „Vanilla Elephant“. Simona Muscă este antreprenorul tânăr care își clădește viitorul cu mult curaj, în vremuri deloc ușoare, și spune că poate face asta știind că experiența generează experiență...

„Am început să dezvolt business-uri de la 16 ani, iar primul dintre acestea a fost o agenție de modele. La 12 ani, lucram ca manechin pentru casele de modă recunoscute la acea vreme. Acum, toată lumea îmi spune că aș fi cel mai tânăr antreprenor român... Nu știu dacă cel mai tânăr, dar aș vrea să cred că sunt printre cei mai buni! Asta m-ar mulțumi un pic mai mult... Aș mai spune, chiar dacă ar putea părea bizar, că eu, orice afacere o visez noaptea, într-o săptămână trebuie să apară în viața mea. Iată că «Vanilla Elephant» a fost pusă pe roți într-o săptămână. Această idee s-a ivit într-un moment al vieții mele când eram actor, terminasem a doua facultate, jucam la Teatrul Metropolis în piesa «Hagi Tudose», însă această activitate devenise rutină. Aveam un business în domeniul medical, o clinică de geriatrie pe care am înființat-o la 22 de ani, când terminasem facultatea de Regie teatru și film. Am dorit să mă avânt într-un business terestru și am avut de ales între o clinică de geriatrie și o grădiniță. Nu știam mai nimic despre niciunul dintre aceste două domenii, dar mi s-a părut mult mai provocator să deschid o clinică de geriatrie... Oricum, e o poveste desprinsă din filmele americane cu mult umor... Dar despre asta vom vorbi, poate, altădată.“

După clinica de geriatrie, s-a născut „Vanilla Elephant“, o afacere pentru care a simțit acel bine în care se regăsea întru totul: „Căutam o afacere care să aibă la bază ideea de mult public pe care-l găsim tot timpul la festivaluri. Am vrut să combin ideea de actorie pe patru roți. Nu știu dacă a mai făcut-o cineva vreodată. Am găsit multe asemănări între ideea de teatru – pe care-l făceam atunci, spun eu, destul de bine – și acest business. Un food truck pe patru roți, cu care te poți plimba oriunde. Exact ca un actor care are turnee peste tot...

Ce mai face un actor? Își pune un costum și joacă bine un rol pentru a putea căpăta încrederea publicului, astfel încât și eu, pe aceste patru roți, îmi pun un costum, fac produsele așa cum am învățat de la training-urile din Spania și încerc să-mi câștig publicul și să-l fac să revină. Deci, iată câte asemănări! Peste toate, atmosfera de la festivaluri mă aduce un pic spre vârsta mea. Am început să caut food truck-uri de vânzare, pe care la început nu prea le găseam, apoi am realizat că eu nu am gătit niciodată (o întâmplare amuzantă vis-à-vis de «legătura» mea cu bucătăria a fost atunci când cei de la gaze au venit la mine acasă pentru verificarea de rutină, iar când am ajuns în bucătărie nu știam să dau drumul la aragaz)... Din bucătărie am vrut să-mi fac un dressing pentru că nu aveam unde să-mi țin toate perechile de pantofi, voiam să-mi țin pălăriile în frigider. Noroc cu mama, care nu a fost de acord, și acum am o bucătărie care a fost dotată minimalist la început, apoi s-a transformat într-un mic laborator în care testez noi rețete pentru «Vanilla Elephant».

Înainte de acest business nu știam nimic despre ce înseamnă horeca, gătit, gramaje, timp de preparare etc. – cei apropiați glumeau și spuneau că singura mea activitate în bucătărie este să fierb un ibric cu apă pentru ceai, dar că și acolo sunt mici probleme. Am căutat pe OLX food truck-uri, însă le găseam doar pe cele unde puteam găti burgeri, clătite etc... Dar simțeam că nu e zona mea aici. Nu voiam să fac clătite și să le vând, era mult prea banal pentru mine. L-am găsit, în cele din urmă, cu acest nume – Vanilla Elephant, aparținând unor tineri care activează în această zonă de ceva vreme și care au mai multe food truck-uri cu produse diferite, însă pe acesta îl vindeau ca business... Cu o săptămână înainte de această întâlnire fusesem în Italia și eram în discuții avansate pentru semnarea unei francize pentru un produs sărat pe care să-l produc în truck. Când am văzut «Vanilla Elephant», am simțit și am știut din acel moment că eu vreau să fac churros cu înghețată, chiar dacă nu știam nimic despre acest churros, chiar dacă la noi în țară bucătăria spaniolă încă nu a câștigat teren față de cea italiană...

Churros-ul este desertul tradițional spaniol, care va prinde bine și la noi. Am învățat și eu să-l prepar ducându-mă la un training în Spania și, de curând, mi-am dat seama ce diferență este între churrosul de anul trecut și cel pe care îl vom face anul acesta. O rețetă custom made, care cu siguranță va prinde la public. Am primit la aceste cursuri sfaturi și detalii neștiute de mulți.“

„Vanilla Elephant“, prezent la gale și evenimente

„Doi organizatori de gale și evenimente m-au observat anul trecut în social media. Anul acesta sunt șanse foarte mari să vedem prima franciză «Vanilla Elephant» pentru locații fixe, fiind în discuții avansate cu un grup de tineri antreprenori din Nisa. Am așteptat cu nerăbdare începutul evenimentelor de anul acesta, am semnat deja foarte multe contracte, iar acesta a fost un mare challenge... Lumea știa, poate, de «Vanilla Elephant», însă nu știa cine este noul proprietar, nu se știa că am schimbat total fluxul tehnologic, că anul acesta produsele sunt făcute după rețeta originală de churros, că este primul food truck cu meniul în versuri (am colaborat cu poeta Ana Maria Ilie, care a creat acest meniu inedit pentru produsele nou-denumite: Ciocolățel, Alunel, Curcubeu, Urechilă). Evident, există și evenimente la care nu mi s-au deschis ușile anul acesta, dar asta mă ambiționează mai mult. Voi munci mai mult, voi face un produs mult mai bun, pentru ca la anul să mi se deschidă mai multe oportunități. Ei bine, eu mă urc în acest food truck, eu îl conduc, eu îl duc la revizie, eu îl duc la ITP și îl duc și la festivaluri. Iată-mă!“

 

De ce ar trebui să ne atragă „Vanilla Elephant“?

„În primul rând pentru că este un desert bun la gust, o combinație plăcută de dulce cu ușor sărat, cu bomboane colorate și dulci care atrag privirea, un artificiu de cald și rece, o îmbinare perfectă de gusturi și texturi care prinde atât la copii, cât și la adulți... Românii vor ca mâncarea să fie gustoasă și să arate cât mai bine, pentru că trăim în era Instagram-ului, le place să fotografieze ceea ce consumă și să se simtă bine la evenimente...“

În caz de calamitate, noi am pornit motorul și putem asigura hrană!

„Nu există o legislație a acestui gen de business care să ne permită să ne amplasăm pe domeniul public în Capitală. Un mare avantaj ar fi și acela că, în caz de calamitate, noi, cei care suntem proprietari de food truck-uri (și suntem în jur de 200 și ceva în toată țara), putem asigura hrană. Noi putem merge oriunde, am ponit motorul și am asigurat hrană... Să obții toate aceste autorizații este ca un travaliu. Este greu, într-adevăr, dar nimic nu este imposibil. Dar, dacă am putut să țin în frâu o clinică de geriatrie, nefiind în domeniu, 54 de angajați și 80 de asistați, cu o legislație mult mai strictă și stufoasă în domeniul sănătății, voi spune că zona de food truck este ca un dans pentru mine. Nu mă voi lăsa! Ceea ce visez noaptea pun în practică ziua și știu că îmi iese, îmi iese la cel mai înalt nivel! E greu, dar așa pot eu să trăiesc! Pune-mă în fața unui munte și spune-mi să-l urc până în vârf! Nu mă uit înapoi, îl urc și atât! Clipa este tot ceea ce contează pentru mine și știu că vreau să fiu cea mai bună într-un anumit domeniu! Exact așa cum s-a întâmplat și cu volumul pe care l-am scris în anul 2017, «Conjugat la feminin».

Au fost librării care nu mi-au acceptat această carte de la început. Am stat la ușile și ferestrele lor zi de zi, până când am văzut cartea pe rafturile lor. Ei bine, se poate! Există oameni care îmi spun: «Tu încerci atât de multe, dar ce faci tu, de fapt?». Mă enervează la maximum această gândire! Ne-am obișnuit să trăim într-o țară în care, dacă ești autor sau actor, trebuie să faci numai una dintre aceste activități... Mi se pare, pentru mine, mult mai interesant să încerc cât mai multe domenii, să mă dezvolt în direcții diferite, să cunosc oameni din zone de activitate diferite. Fiecare domeniu mă învață ceva pentru următorul, mă dezvoltă și mă ajută să mă descopăr, să-mi depășesc limitele și să-mi înving fricile. Acesta este scopul vieții mele!“

Comentarii

loading...