Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

500 milioane de euro pentru grădinițe olimpice, fără un program de performanță?

Marius Ghilezan Actualizat: 20.12.2018 - 08:51
Marius Ghilezan

Lăudabilă inițiativa lui Eugen Teodorovici de a finanța o mie de grădinițe olimpice cu profil sportiv, de opt ori mai mult decât alocă Guvernul Orbán pentru creșele din Ardeal, dar avem un dar.

Share

 

Nu vă gândiți la darul oferit lui Ion Țiriac, care a susținut recent că are nevoie de bani pentru a echipa și a face competitive 500 de grădinițe care să pregătească viitorii performeri români.

E vorba de o conjuncție care exprimă opoziția dintre două stări, acțiuni săvârșite sau suportate de același subiect în circumstanțe diferite. Nu ne gândim la subiectul substantival la persoana întâi, Ion, ci la cel la plural, Ioni și Ioane.

Grădinița olimpică nu e o simplă casă pentru aspiranți, ci un context de pregătire și de formare a campionilor care reprezintă un concurs de factori, mai elaborați decât ridicarea unor clădiri.

Sigur că fostul președinte al Comitetului Olimpic Român visează performanțe sau se gândește la business.

Cert este că efortul bugetar de aproape jumătate de miliard de euro e cam mare în lipsa unui program național de susținere a sportului de performanță.

Ministerul Finanțelor Publice a supus dezbaterii publice proiectul de ordonanță de urgență privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare în vederea îndeplinirii programului de guvernare. Un capitol special este dedicat grădinițelor olimpice.  

Guvernul, prin SGG, va acorda de anul viitor un ajutor de stat nerambursabil de până la 500.000 euro din cheltuielile eligibile, pentru construcţia şi/sau înfiinţarea, amenajarea şi dotarea grădiniţelor olimpice cu profil sportiv, după primirea avizului de funcţionare provizorie de la Ministerul Educaţiei Naţionale.

Beneficiarul, entitate privată, va trebui să depună o garanție de 50%, bani obținuți prin intermediul Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii sau al Fondului Român de Contragarantare.

Pot accesa banii guvernamentali federațiile, asociațiile, fundațiile sau societățile comerciale.

Ajutorul de stat se va acorda timp de șapte ani.

Grădinițele trebuie să activeze cel puțin zece ani pe același profil.

Minimum 8% dintre pre­școlari trebuie să nu plătească taxele, taxe care au un profil stabilit de lege.

Aici e darul despre care făceam vorbire. Vrem performeri sau simple business-uri de sport?

Ion Țiriac a mai pierdut un pariu cu Adrian Năstase când a susținut că premierul din perioada 2002-2004 nu va construi cele 400 săli de sport promise. Guvernarea PSD a construit cele 400 săli de sport. Astăzi, după 16 ani, majoritatea sunt nefuncționale. Într-adevăr, pariu pierdut de fostul jucător care n-a adus Salatiera de Argint la București, deși i s-a construit de către fostul regim, pe repede înainte, o bază în Parcul cu Platani.

Avem nevoie de titluri olimpice, dar avem nevoie și de o națiune sănătoasă. Despre sportul de masă nu se vorbește nimic. La Ministerul Educației Naționale se lucrează la o nouă lege a învățământului. Niciun semn că ar fi vreun interes public de a scoate România din groapa gadget-urilor și a celor mai multe morți juvenile din cauza obezității.

Aici nimeni nu ciripește nimic.

Poate că cele 400 de săli ar fi fost și astăzi funcționale dacă în legea învățământului se prevedea obligativitatea reluării competiți­ilor școlare și a sportului de întreținere.

Cu o curriculă șchioapă și cu părinți needucați, ajungem să moară copiii din prea multe șaorme și burgeri.

Orice țară din lume își dorește să aibă o națiune sănătoasă. Am mai spus-o și o repet, nu există alt ­stimulent mai important pentru dezvoltarea ­neuronilor și a sinapselor decât adrenalina dată din sport.

„Citius, altius, fortius“ era deviza latinilor din Imperiu. Împărații romani știau mai bine decât președinții români importanța capitală a mișcării.

În zadar am parcurs programul „România educată“ al lui Klaus Iohannis. O sumedenie de declarații de intenție, nimic concret.

Ce era mai frumos înainte decât bătutul mingilor de către băieți pe stradă? ­Astăzi mai sunt câteva locuri de sport în marile orașe și ceva baloane private. Nu e destul pentru o mișcare de front. Pentru întreținerea tonusului unei națiuni, hrănită de vai de mama ei prin importurile europene.

Sănătatea înainte de performanță – aș spune, fiind în asentimentul multor antrenori români care sunt prea puțin băgați în seamă de inspectoratele școlare sau de conducerea liceelor. Pe vremea noastră, profu’ de sport era cel mai reprezentativ.

Revenind la programul pompos intitulat: ­„gROwth – Investim în copii, investim în viitor“. Sper ca Guvernul Dăncilă să nu dea bani doar pentru un complex de clădiri. Iar chestia asta cu investiții publice în aria privată mă cam sperie.

Ion Țiriac, dacă de la el vine propunerea, poate, înainte de a face o descălecare în Palatul Victoria, mai bine ar coborî la ­Budapesta, acolo unde și-a mutat Țiriac-Tro­phy, pentru a-și face o idee despre pachetul de legi al ­Guvernului Viktor ­Orbán, dat acum vreo ­patru ani, pentru patru ­grupe sportive de importanță națională. Așa ar fi aflat că, pentru a nu fi acuzată Ungaria că dă ajutoare de stat pentru sport, a creat un sistem în care investitorii privați sunt stimulați prin deduceri fiscale pentru investiții în cele patru sporturi. Așa se face că multe licee din orașele de frontieră cu Ungaria, și nu numai, participă la o sumedenie de turnee în țara vecină. La noi, ceață la mal.

Revenind la grădinițele cu profil sportiv și la sistemul de taxă stipulat în lege. Tatăl meu, medic sportiv, a trimis la Centrul Olimpic de la Deva două gemene, extrem de talentate la gimnastică. Părinții, locuind la sat, nu au avut de unde să le plătească taxele de 1.100 de lei pe lună.

În general, sportivii mari – știm de pe arene – sunt cei proveniți din familii sărace. Cei cu bani au mofturi și fel de fel de fițe. Nu pun osul la bătaie pe terenuri sau în competiții. Preferă să toace banii lui tati și ai lui mami pe joystick-uri sau pe bătălii imaginare de pe internet.

Performanța nu se obține pe calculator și nici în familiile cu bani. Ci jos, la talpa țării.

Proiectul de ordonanță al lui Teodorovici nu s-a ­gândit să instituie un fond de finanțare a sportului olimpic pentru preșcolari și la un sistem de grilă de evaluare. Nu e târziu. Poate își face loc în agendă și trece și pe la Ministerul Educației Naționale, să instituie un program, ceva pentru acești copii. Altfel, sunt bani aruncați în vânt.   

Comentarii

loading...