Conspiraționiștii, conduși de un profesoraș, fără operă, zguduit de propria-i irelevanță, au inventat o poveste de colaborare a renumitului profesor de istorie cu Securitatea. Ca cercetător vechi al arhivelor securității, prin mâna mea trecând sute de dosare, pot spune că afacerea turnătorului Hodoș seamănă leit cu Afacerea Dreyfus.
Pentru a avea o mai mare forță cognitivă și a stârni emoția, mânuitorul umbrelor, personificarea a ceea ce credinciosul descrie simplu, “un om fără Dumnezeu,” a lansat o petiție publică de acuzare a lui Neumann, pe baza unei probe false.
Profesorul Victor Neumann este autorul a douăzeci de cărți de gândire critică, de istorie a Banatului, de interpretare a curentelor ideologice, de condamnare a naționalismului retrograd și nu în ultimul rând de interpretare a multiculturalismului bănățean, un model european de conviețuire interetnică.
Acuze nefondate, exact ca la Alfred Dreyfus
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
O comisie formată din culturnicii progresului a apărut din spuma ultimelor alegeri, precum clăbucul de zoaie la desfundarea chiuvetei. O adunătură de cioflingari și meseni ai liderilor de conjunctură i-a evaluat competențele manageriale. A primit nota: 6,04, comisia de evaluare recomandând încetarea contractului de management. Rezultatul a surprins, doar dacă este comparat cu evaluările anterioare, efectuate de comisii competente, formate din profesori, nu din voiajori politici, toate apropiate de nota 9.
Dar pentru ca măciuca să fie evidentă, metresele regimentului de gardă au ieșit cu acuza că profesorul a colaborat cu Securitatea, fără a aduce proba că numele conspirativ, “Hodoș,” din alt dosar, i-ar aparține. S-au văicărit pe la Consiliu și pe la Prefectură că nu mai pot activa ca centuriste cultural-politice, atât timp cât Neumann rămâne la conducerea Muzeului de Artă din Timișoara.
Cum ziceam, afacerea “Alungarea lui Neumann,” un evreu de prestigiu al Timișoarei, seamănă la indigo cu cea a decapitării personalității lui Alfred Dreyfus, fost ofițer francez de origine evreiască, condamnat pe nedrept în anul 1894 pentru trădare de țară, la deportare pe viață, din pricina unor documente care s-au dovedit false, și care erau menite să-l acopere pe adevăratul vinovat, maiorul Ferdinand Walsin Esterhazy.
Numai că, în Procesul Secolului XlX, adevărul a ieșit la lumină după o amplă dezbatere națională, provocată de scrisoarea protest, de fapt un pamflet politic, lansat de ultimul mare scriitor francez al secolului renașterii, Émile Zola și trimis președintelui.
citește și: De ce a fost aleasă Timişoara Capitală Europeană a Culturii în 2021?
“J’Accuse…!”
“J’Accuse…!” a apărut la două zile după achitarea lui Esterhazy de către Consiliul de Război, achitare ce părea să distrugă toate speranțele partizanilor unei revizuiri a procesului în care a fost condamnat Dreyfus. Însă acuza de antisemitism adresată președintelui a învolburat apele și a dus la eliberarea nevinovatului Dreyfus.
În povestea lansată de mânuitorii umbrelor din stufărișul intereselor pluseriste locale de astăzi, din anul de grație 2021, nimeni nu știe cine e criminalul, cine a inventat povestea de defăimarea celui mai prestigios istoric al Banatului, doar se bănuie un nume.
Doar cei care nu au citit capodopera sa, apărută sub aureola Academiei Române, nu pricep la ce evoluție profesională a ajuns istoricul, cel ce va revoluționa tehnica scrierii lucrărilor din domeniu, prin particularitatea interpretării izvoarelor și a compunerii evenimentelor din unghiuri diferite, punând pe contrasens opinii divergente ale aceluiași aspect istoric. “Istoria Banatului” reprezintă o cotitură în istoriografie, o spun specialiștii de renume.
Într-o seară, la un pahar de vin, la o terasă din Herăstrău, istoricul Dinu C. Giurescu îmi mărturisea ce revelație a avut privind tehnica de lucru a istoricului Victor Neumann. “E cel mai modern istoric român,” avea să decreteze eminentul academician, care mi-a fost îndrumător și sfetnic, atât mie, cât și mamei mele.
Așchiuță e profesor universitar cu zero operă științifică, mare amator de sinecuri
De partea opusă, un așchiuță al cultului #rezist, credincios principiului că “cine nu bea cu el, bea împotriva lui”, și-a stârnit aparatul defăimării împotriva evreului de fală al Banatului.
De fapt, nu Victor Neumann e ținta patibularului intelectual ci soția managerului, Simona Neumann, director al Asociației Timișoara 2023, prin care se vor derula fondurile pentru Timișoara Capitală Europeană a Culturii.
Corifeii ordinului de salvare stârnesc taifunul, doar să se scufunde corabia și ei să pună hulpavele ghiare pe comoară. Nu știu că prin ei, Timișoara e “Good-bye” de la celebrul titlu neconsumat.
Vocile lumii
Andrei Cornea
Critic și eseist
