Veveriţa şi societatea în civil | OPINIE

Veveriţa şi apa de ploaie. Cam aşa s-ar putea inti­tula dosarul „Liviu Dragnea – Teldrum“, redeschis de procuroarea Alexandra Lăncrănjan, originară din Teleorman. Ea este poreclită „Veveriţa“ de către colegi. Acuzaţiile formulate împotriva liderului PSD l-ar uimi pe însuşi Goebbels. Dosarul pare o compilaţie de presă.

Dar ce e de neînţeles e cum a apărut în spaţiul public, imediat după emiterea OUG cu revoluţia fiscală, anunţul că Liviu Dragnea va fi chemat la DNA. Este un lucru ştiut că noile modificări ale fiscalităţii nu sunt pe placul multinaţionalelor. Dar să revenim la dosar.

Paul Dumitriu, cel care conduce secţia DNA specia­lizată în cercetarea fraudelor cu fonduri europene, a clasat în 2013 dosarul „Teldrum“. Şi nu era Morar atunci şef al DNA, ci Laura Codruţa Kövesi. Procurorul Dumitriu a ajuns celebru pentru că şi-a uitat propria interceptare într-un dosar. Aşa magistraţii au putut afla cum îi cerea  unui ofiţer judiciar să cheme la audieri un suspect, „că vrea să-i dea un cap în gură“. Procuroarea Alexandra Lăncrănjan a căzut şi ea pe înregistrări. Încă nu se ştie dacă e ea sau o altă Alexandră ori Casandră într-un dosar de spălare de bani.

Sigur că tefeliştii vor jubila şi vor dansa prin pieţe pe partitura scrisă de Veveriţa, procuroarea de 30 de ani aleasă fix din Teleorman să fie acuzatoarea publică într-o partiţie veche a hardului dospit.

Păi, DNA nu e consecvent sieşi.

Ori Dumitriu a fost incompetent şi trebuie dat afară, ori Alexandra Lăncrănjan îi sapă groapa să-i ia locul.

Legile justiţiei sperie procurorii care sunt mai tari decât Ludovic al XIV-lea. Tudorel Toader consideră că nu poţi să fii procuror la mai puţin de 30 de ani. Pentru a-i da o palmă cu veveriţa de mătase, Codruţa Kövesi a scos-o la luptă pe Alexandra Lăncrănjan, duduia îndrăgostită nu numai de Corrado Cattani, ci şi de oricine îi poate asigura mărirea şi faima.

La o oră de la audierile de la DNA, de unde a ieşit în calitate de “suspect“, Liviu Dragnea s-a întâlnit cu ambasadorul SUA, Hans Klemm. Nu ştim despre ce au discutat cei doi, nici dacă l-a urecheat pe liderul PSD, care nu doreşte să aplice planul colonialist al sponsorilor Veveriţei.

Nu este o acuzaţie la adresa Alexandrei Lăncrănjan, dar duduia cu minijupă este şi preşedintele organizației neguvernamentale liderjust.ro, finanţată prin fonduri norvegiene şi ame­ricăneşti.

Sigur că domnul Klemm nu este deranjat că procuroarea e cu dublu standard şi dublă măsură la ghete. Deşi legislaţia românească vorbeşte despre incompatibilităţi, procurorul nu poate să-şi ia o altă leafă, Lăncrănjancei nu-i e interzis a primi prin ONG verzişori. Plăcută lui Danileţ, Andreei Pora şi ambasadei, orice sumă de bani îi este cuvenită, chiar şi de la inculpaţi, ea fiind în aria compatibilă.

Alexandra Lăncrănjan face parte din ofensiva next generation care calcă pe cadavre. Ştie că profesional n-are ce arăta, preferă să joace după dictare.

N-a fost în stare anul trecut pe vremea asta să câştige postul de procuror la DNA, dar a reuşit printr-un transfer de senzaţie, un fel Dudu Georgescu în „Gheata de aur“, dispus la orice compromis pentru planul de carieră.

Cine să o întrebe dacă n-a tocmit noaptea ceva cu duşmanul? Cui să dea socoteală de incompatibilitate? Responsabilitatea magistratului este vânare de vânt în condiţiile în care se terfeleşte cu bani din sponsorizări străine. E pe placul sponsorului. Dar cine e sponsorul principal? Cel care doreşte o Românie firavă, fără o legislaţie autohtonă, cu anticorupţia în gură, precum pruna în sticlă.

E de râs – dacă n-ar fi de plâns – cine organizează intifada statului de drepţi. Veveriţa vine din societatea în civil, acea societate de bune moravuri, care nu e militară, dar nici civilă la propriu. E un fel de giulgiu al ocupantului care dictează naufragiul.

Cum se face că, atunci când statul român vrea să-şi mo­difice legislaţia, hop apare şi procurorul şi cheamă tot Parlamentul la audieri. Încă de acum patru ani am spus că “suspiciunea rezonabilă“, atât de securistic introdusă în Codul Penal, dă posibilitatea statului paralel să ridice orice indezirabil în crucea nopţii.

Ce mai contează că judecătorii nu vor găsi peste ani probele acuzării în do­sarul „Dragnea – Teldrum“. Crima a fost comisă. Iar criminalul se lăfăie prin absurdistan.