Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Copiii din România sunt cei mai fericiţi din lume. De unde atâta nefericire?

Marius Ghilezan Actualizat: 18.07.2018 - 09:52
Marius Ghilezan

La indicele calităţii vieţii ne aflăm între primele 50 de ţări din lume, alături de alte ţări din regiune precum Letonia, Ungaria, Slovacia, Polonia, Grecia şi Cehia.

Share

Piaţa autoturismelor noi achiziţionate de români  a crescut cu 52,4%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, ţara noastră fiind al doilea cel mai mare consumator de maşini noi din Europa, după cel de 72,9% înregistrat în Suedia, arată datele publicate marţi de Asociaţia Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA).

Cifra totală a afacerilor din industrie, în luna mai 2018, faţă de luna mai 2017, a crescut pe ansamblu cu 11,4%, ca urmare a creşterii din industria prelucrătoare (+11,4%) şi industria extractivă (+11,2%), relevă ultimul studiu al Institutului Naţional de Statistică. Salariile au crescut cu 14,6% faţă de anul trecut la o rată medie a inflaţiei de 3,6%. Şomajul este unul dintre cele mai reduse din regiune.

Piaţa creditului ipotecar a explodat în toamna anului trecut.

Datoria publică este cea mai mică din istoria de 28 de ani, raportată la Produsul Intern Brut. Apropo de PIB, ne apropiem în toamna anului acesta de un PIB de 200 miliarde de euro. De cinci ori mai mare decât pe timpul comunismului.

România este pe locul 57 în World Happiness Report 2017, înainte de Ungaria (75), Grecia (87) sau Bulgaria (105), întocmit de ONU şi dat publicităţii recent. Copiii din ţara noastră sunt cei mai fericiţi din lume, conform studiului.

Păi, şi atunci de unde ­această nefericire manifestă. Ura afişată şi trâmbiţată? O exacerbare a tensiunii e inexplicabilă prin prisma barometrului social românesc şi al spiritului blajin al poporului român, atât de bine descris de Constantin Rădulescu-Motru. Din ce motiv le dă unora borşul pe nas? Din ce cauză se umplu unii de ură şi de venin?

Din psihometria societăţii se ştie că întotdeauna minorităţile vulnerabile, pline de prejudecăţi, de angoase, sunt mai vocale, mai agitate, mai la vedere.

Niciodată un activist nu va fi recrutat din lumea blajină a oamenilor educaţi, fini posesori ai studiilor aprofundate ai faimoasei şcoli a celor şapte ani de acasă.

Nu s-a mai făcut până acum trei ani niciun studiu aprofundat de la Motru încoace despre psihologia poporului român. Cercetătorul Daniel David, folosind noile metode occidentale, a conturat şi descris apariţia în ultimii ani a complexului de inferioritate. Poate aici găsim explicaţiile apariţiei omului frustrat, plin de ifose şi de prejudecăţi. În studiul publicat recent cercetătorul vorbea şi despre complexul de superioritate care a avut un rol important pentru supravieţuirea poporului român. „Complexul de inferioritate ne apără de acţiunile celor puternici, prin faptul că nu-i deranjăm, că ne exprimăm furia pasiv-agresiv. Ne face, însă, să nu utilizăm maximal potenţialul pe care îl avem ca popor şi să avem o func­ţionare socială şi o calitate scăzută a vieţii. Complexul de superioritate a ajutat poporul român în anumite momente să facă istorie. O anumită încăpăţânare, nesupunere ne-a asigurat supravieţuirea când eram presaţi de mari puteri, dar un asemenea comportament, astăzi, în UE este ciu­dat şi de neînţeles”, a mai spus psihologul Daniel David, ­citat de un ziar central.

Explicabilul fenomen se relevă azi printre protestatari. Oameni cu adrenalina urii se manifestă în toată splendoarea revoluţionarilor de profesie, atât de bine descrişi de manualele scoase de Şcoala de la Frankfurt.

Frustrat, dar obsedat de propriul sine, mereu nemul­ţumit, în stare să doboare guverne, dar neputincios în ridicarea mapei (despre sapă nici nu poate veni vorba), pentru că multe angajamente sunt boring, necunoscut de MR. Revisal, îşi manifestă public complexul de inferioritate. La ore de vârf şi de maximă rezistenţă.

Singuratic, îşi varsă oftica pe internet. În mulţimea bulei sale se simte puternic. Toate nemulţumirile i se topesc în urletul colectiv. Devine fericit. Face parte dintr-un proiect, el care ­nu-şi găseşte mai deloc vreun angajament civil. Deşi n-a făcut armata, îi place spiritul de garnizoană. Ţipă şi scoate sloganuri după dictare. E parte din turma războinică. N-ai ce face cu el! Nu-i poţi schimba împlinirea de turmă. E un viciu de genă.

Singur e nimeni, în mulţime e tot. Netot. Dar participă la revoluţie.

Nu ştie pentru ce luptă! Flutură nişte lozinci ! Amplifică gregaritatea oştii războinice. E ordin de la Comandament, el execută. Dar el şi ceilalţi nu ştiu că stau în tranşee asemenea soldatului Švejk. Peripeţiile noului soldat par în mintea lui eroice, dar la scara timpului e doar un soldat de plumb căruia i s-a dat ordin să se învârtă ca un titirez. De ce? Să le ţină altora ­timpul ocupat, în timp ce organizatorii stării de tensiune ocupă o ţară. Sunt tehnici coloniale. Noile războaie nu se mai dau cu soldaţi adevăraţi, ci cu societatea în civil, care nu e militară.

Nefericirea unei minorităţi agresive şi pricinoase nu poate fi extinsă la o majoritate tăcută. De aici întrea­ga fandacsie a păpuşarului care caută noi poziţii, noi teme, scheme de circ să umilească pe cel de la putere.

Îi poţi spune frustratului pilda oamenilor din Peştera lui Platon? Da. Dacă vrei să te umpli de flegme şi de înjurături. Liderii mişcării #rezist au scheme şi morfologii tactice bine studiate. Nu-i spun prostului că e asemenea intelectualului german de după 1920, idiot util. Aici e tot schepsisul. Întreabă-l pe ciudat de ce e frustrat? De ce poartă complexul inferiorităţii la vedere, precum anterior men­şevicii, părinţii ideologici, basca?

Copiii din România vor depăşi milenariştii. E o probă de igienă socială. Dar e musai un proiect. De ţară, iar apoi unul individual.

Comentarii

loading...