Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Coronavirus. Credinţă şi ştiinţă

Florin Budescu Actualizat: 14.07.2020 - 02:22
Florin Budescu

Dacă există un fapt ce mă irită şi consternează în prezent, cu certitudine e cel pe care-l voi expune mai jos, printr-o mică istorioară.

Share

M-am dus la bodega de la colţul-străzii-de-după-colţ, unde mă duc de ani de zile. Uneori, cumpăr pâine, alteori ţigări sau cafea, de la un automat.

Ce m-a uimit la aceşti oameni liniştiţi a fost sincronizarea formidabilă cu vectorii de propagandă care rostogolesc negaţionismul coronavirusului. Nu poartă mască, ori, dacă o poartă, ea este un soi de guşă de pânză, care stă invariabil sub bărbie.

Nici nu pricep cum de nu îi deranjează, pentru că pânza aceea te strânge realmente de gât, fiind mai suportabilă pe faţă. Îi spui vânzătoarei să-şi pună masca până sub ochi, să te protejeze şi să se protejeze şi îţi răspunde că nu poate respira, de la botniţă. Ştiu unde am auzit asta prima oară.

Îi spui altuia că masca de protecţie nu este în primul rând pentru protecţia lui, ci pentru cea a celorlalţi, că, prin urmare, ea presupune din partea noastră, a fiecăruia, altruism, iar el îţi răspunde, ca automatul: „Nu cred în masonerie”.

Te izbeşti de un zid, care livrează, ca un automat cu fise, răspunsul-clişeu. Aici voiam să ajung: la povestea cu masoneria.

Pe Internet şi în primul rând pe WhatsApp, circulă tot felul de bazaconii, despre faptul că virusul acesta este:

a. O scorneală a masoneriei; de fapt, el nici măcar nu există;

b. Un simplu virus gripal, pe care propaganda acestei masonerii l-a împopoţonat cu proprietăţi fantasmagorice;

c. Un virus nou, făcut în laborator, lansat de masoneria internaţională cea rea, ca să ne omoare, pentru că suntem prea mulţi pe lumea aceasta şi atunci trebuie să fim răriţi, că altfel nu se mai poate şi lumea intră în criză. Ultima este o reluare a Teoriei lui Maltus, ştim bine.

Ritmic, de la lansarea de către Ohrana Ţaristă a aşa-ziselor „Protocoale ale înţelepţilor Sionului”, în lume apare această temă recurentă, care este panaceul universal al explicării tuturor problemelor: masoneria cea rea, care sufocă lumea şi vrea să subjuge oamenii.

În realitate, există un virus nou, din specia „coronavirus”, despre care am mai scris şi în trecut, care e acum studiat şi pentru care se caută în toată lumea două lucruri: antidotul medicamentos cel mai bun şi antivirusul.

Pentru stăpânirea gripei A(H1N1), virusologii au muncit trei decenii, până în 1950. Mai avem de suferit. Probabil că nu trei decenii, pentru că ştiinţele au avansat în 100 de ani, dar va mai dura. Restul prostiilor, cu masoneria şi cu conspiraţia globală ca să fim omorâţi toţi, merită uitate.


Sistemul norului de idei aflate în coliziune

Am expus mai sus trei dintre miile de aberaţii rostogolite prin lume. În urmă cu câteva decenii, lumea era mai simplă: exista adevăr şi minciună.

Erau „cei buni” şi „cei răi”. Evident, „cei răi” spuneau despre „cei buni” că sunt răi. Între timp, adevărul a devenit un lucru foarte relativ.

Cei ce înainte spuneau că aceia care sunt „buni” sunt „răi” au înţeles că nu mai pot pune problema aşa, folosind simpla dihotomie adevăr-minciună / bine-rău, şi au schimbat tactica: folosesc tehnica descrisă cel mai bine de dictonul „dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i”.

Cum anume îi zăpăceşti mai eficient? Simplu: lansezi norul miilor de teorii în coliziune.

Să luăm cele trei idei conspirativiste expuse anterior. Adeptul teoriei că virusul nu există ar trebui să-l contrazică pe cel ce afirmă că este o simplă gripă.

Ambii ar trebui să spună că al treilea, care susţine că masoneria diabolică a răspândit prin lume acest virus, ca să ne mai rărească, bate câmpii.

Ceea ce e cel mai ciudat este că aceşti trei exponenţi a trei verbe contradictorii între ele stau liniştiţi pe scaune, la terasă, fără mască, şi beau bere relaxaţi, sudând ţigările, ca şi cum nu ar fi nici o pandemie.

„Cei care înainte spuneau că aceia ce sunt 'buni' sunt 'răi' au înţeles că nu mai pot pune problema aşa de simplu.”

Dacă le spui să se protejeze, încep să vorbească toţi deodată despre botniţă, gripă, pacienţi şi rude ale acestora plătite să spună că au coronavirus şi Bill Gates, care pilotează totul, prin diabolicele instalaţii ezoterice 5G. Neapărat Bill Gates.

Care este cauza acestui comportament iraţional al oamenilor aflaţi sub influenţa propagandei?După părerea mea, este una profundă şi ţine de felul cum funcţionează propaganda negativă pe subiecţii-ţintă ai acestei propagande.

Propaganda aceasta negativă funcţionează după principiul succedării verbelor puternice, simple, directe, care se adresează spaimelor elementare ale oamenilor: foame, boală, izolare, moarte, puşcărie.

Când un verb e bine ţintit, omul uită precedentul verb, ca şi faptul că el este în contradicţie cu verbul actual, şi crede.

Pentru că aşa se pune problema: credinţă. „Tu crezi în coronavirus? Eu nu cred în coronavirus!” - este o exprimare foarte des întâlnită acum. Credinţa în masonerie şi în coronavirus.

Dar cum este posibilă o asemenea enormitate? Simplu: oamenii care gândesc astfel, chiar dacă par ca şi tine, pe nişele de cultură necesare, în aparatul cognitiv, pentru a pricepe aceste lucruri, sunt, pe scurt, inculţi.

Iar atunci pun problema neprincipial, în termeni de credinţă, găsind explicaţii simple, bazate pe teoria conspiraţiei.



„Coronavirusul e o entitate abstractă, în care omul simplu trebuie să creadă”

Omul simplu gândeşte că în coronavirus trebuie să crezi sau nu, cum crezi sau nu în Dumnezeu. Asemeni lui Dumnezeu, coronavirusul e o entitate abstractă, imposibil de ţinut în palmă şi pipăit, în a cărui existenţă trebuie să crezi orbeşte, dacă nu ai capacitatea intelectuală de abstractizare pentru a înţelege un lucru care ţine de domeniul virusologiei.

Ce urmează? Care va fi următoarea etapă de evoluţie a paradigmei coronavirusului? Cred că, pe măsură ce virusul acesta nou va socializa tot mai mult, iar noi ne vom obişnui tot mai mult cu el, se va produce un fenomen de dispersie socială simplu: tot mai mulţi dintre noi care acum sunt negaţioniştii coronavirusului ne vom trezi puşi în faţa faptului împlinit, având în familie sau în cercul de prieteni şi cunoştinţe pe cineva care a făcut coronavirusul acesta.

Unii dintre cei care vor contracta acest virus vor muri. E trist, cinic, dur, direct, dar aceasta este realitatea. Decesul cuiva cunoscut este o probă concretă a existenţei virusului.

Sub impactul decesului unui apropiat, negaţioniştii coronavirusului vor fi confruntaţi cu o realitate instaurată: SARS Cov 2 există şi ne afectează, direct sau indirect.

Atunci, cred că miza se va muta de pe existenţa sau non-existenţa Covid-19, ca formă de credinţă, pe răspunsul la o întrebare simplă: cine e vinovatul?

Iar atunci aceleaşi surse care afirmă acum că virusul nu există vor spune că vinovaţi pentru infectarea în masă sunt cei care nu au reuşit să stăpânească pandemia.

Atunci nu va mai conta nici că medicii au fost acuzaţi de tortură, ori că s-a decis despre ei că, constituţional, nu pot să ţină un bolnav cu forţa în spital, ci trebuie să-l lase să hălăduiască iresponsabil pe străzile României.

Nu va mai avea importanţă nimic dintre toate aceste adevăruri factuale. În minţile subiecţilor-ţintă ai propagandei, ca pe nişte foi albe, se va rescrie o altă naraţiune, pe curat: „Guvernul este de vină”.

Spune-i foii albe, pe care s-a scris această propoziţie simplă şi puternică, că a fost păcălită: „Mai ţii minte cum ţi se spunea că Diaspora vine în ţară şi te infectează, iar apoi ţi s-a spus, în totală contradicţie, că nu există nici un virus şi că măştile sunt botniţe, iar spitalele sunt instituţii de tortură?”.

Credeţi că foaia albă va înţelege? Nici vorbă. Ea e o simplă bucată de hârtie, pe care, dacă eşti atent şi ticluieşti bine minciuna, poţi scrie orice.

Comentarii

loading...