Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Costache, Pop-USR şi sângele românilor

Marius Ghilezan 22.01.2020 - 08:25
Marius Ghilezan

Scandalul sistemului naţional de transfuzii a intrat recent pe o nouă turnantă. A apărut activistul civic Tudor Pop, deputat USR, care solicită schimbarea legii parteneriatului public privat şi începerea procedurilor pentru accesarea fondurilor europene. Ce urmăreşte?

Share

Dacă Victor Costache, ministrul Sănătăţii, a atras recent atenţia că transfuzia sanguină reprezintă o „prioritate strategică de siguranţă naţională”, fiind necesare  deîndată 30 de milioane de lei pentru modernizarea centrelor teritoriale, împotrivistul Tudor Pop, deputat al USR, de profesie activist, cere ca ministerul să analize oportunitatea colaborării cu producătorii externi şi depunerea unei aplicaţii pe fonduri europene. Fiţi antene: colaborarea cu producători externi. Pe piaţa europeană sunt doar doi giganţi: Octapharma şi Takeda. Atragerea fondurilor europene poate dura şi patru, cinci ani. În timpul acesta ce vor face cei 80.000 de români dependenţi de transfuzii?

Încercăm să ne explicăm cum de a ajuns activistul Pop consilier onorific al ministrului sănătăţii, el neavând pregătirea în domeniu.

Cine vrea “să sugă” sângele poporului român?

Pentru cei care nu ştiu, “Ordonanţa sângelui” a stabilit înfiinţarea unei bănci de sânge, plasmă şi celule stem, printr-un parteneriat public-privat. Aceasta nu-i convine agitatorului de profesie, care recent s-a remarcat printr-o gafă de proporţii: “să nu vină alegătorii să ne facă agenda,” referitoare la controversata sa propunere legislativă de înăsprire a legii anti-tutun.

Tudor Pop a răsărit din societatea civilă în guvernul Cioloş, unde a fost consilier al primului ministru, apoi şef de cabinet al ministrului ZERO fonduri europene.

Cunoscut mai mult pentru acţiunile sale ”HaicuBicla”, deputatul USR îl trage nervos de urechi pe actualul ministru că nu desfinţează, aşa cum vrea el, sau umbrele sale, Banca de plasmă şi celule stem. Şi hop e invitat să-i devină sfetnic. Nu pare ciudat?

Foarte bun în publicitate, omul se poziţionează după stelele cu noroc care-i călăuzesc paşii, altfel nu-şi explică nimeni ce-l mână în luptă. Face conferinţe de presă şi când se taie la deget. Vede sânge. Şi strigă: “vin vampirii!” Ai cui? Ai statului, pe care, după cum se vede, îi provoacă stări de comunicare permanentă. El vrea vampiri aleşi dintre giganţi.

De prea multe ori, eu care am pus ştampila de neomarxişti pe chipul puhav al useriştilor, am remarcat că în spatele luptelor haştagilor pentru brusturi stau titani ai investmentului mondial, pentru că nu-i aşa rezistenţa nu-i pe burta goală.

Ce nu-i dă pace tânărului progresist?

Păi se ştie din preistorie că odată cu inventarea roţii vine şi epoca progresului. Numai că omenirii i-au trebuit câteva mii de ani să inventeze bicicleta. După bicicletă a venit locomotiva cu aburi şi tot aşa progresul a dat lumii aripi. Astfel a apărut progresul.

Aşa cum Bram Stocker a scris despre vampirii din Carpaţi fără a vizita locurile pe care le descrie şi Tudor Pop, din prea multă vocaţie artistică sau prea plină determinare pentru dărâmare, şi-a construit un univers paralel. Doar că e prea tânăr pentru a şti să-şi acopere aparenţele.

Dacă îi analizezi punctele de vedere îţi dai seama că e în afara subiectului, exact ca şi guvernul din care a emanat, dar insistă să fie cool. Pentru cine?

Marea îngrijorare a deputatului userist e că Partenerul privat al statului poate colecta cantități aproape nelimitate de sânge şi că va vinde pe piaţa externă diferența timp de 35 de ani. Falş, ar striga neamţul.

Producătorul poate exporta, potrivit legii, doar surplusul rezultat după acoperirea în intregime a nevoilor de plasmă şi medicamente din plasmă ale pacienților români.

Eventualul export de plasmă nu va aduce venituri privatului ci companiei în care statul este co-proprietar, astfel încât aceste venituri vor accelera amortizarea investiției iniţiale, astfel ca statul să ajungă cât mai rapid singurul proprietar al Băncii de plasmă. Privatul pune banii de infrastructură. Îşi recuperează investiţia şi ura şi la gară. Plasma rămâne a statului român.

Ce nu convine progresismului de tipul ”HaicuBicla”?

În pledoariile sale anti-bancă de plasmă, deputatul Pop de USR invocă raţiuni similare cu cele din propunerile sale anti-fumat. Se pare că are o problemă cu o parte din societate, fie fumătoare, fie trasă mai sus de vârstă. Neomarxiştii nu se dezmint de la dogma luptelor de clasă.  

Cel care a stârnit peste noapte jihadul contra parteneriatului public privat nu şi-a făcut bine lecţia. A intrat în sala de reuniuni cu presa, fără a fi brifat cum se cuvine. Susţine că “o persoană de până la 70 de ani poate dona de 45 ori pe an, ceea ce din punct de vedere medical este extrem de dăunător pentru organismul uman”. Ştie el sau aşa i s-a spus? Specialiştii americani ai Autorității medicale americane (FDA), recunoscute a fi cele mai stricte, permit donarea de maxim 109 ori pe an, până la orice vârstă, fără probleme. Cine impune limita în România. E el organul de stat care decide?

Bătrâneţea nu-i o boală

Mai e ceva, Pop mai are probleme şi cu vârsta donatorilor. Poate că lui nu i s-a spus că bătrâneţea nu e o boală, ci o stare şi că poţi fi bătrân şi la vârsta ‘mnealui.

Americanul se poate lăsa înţepat de 100 de ori pe an şi la vârste de peste 100 de ani. Dar se vede că umbrelor sale nu le prea plac SUA.

Revenind la ideea fixă a deputatului Tudor Pop: ”oportunitatea colaborării cu producătorii externi care au deja capacitatea de a fracționa plasma colectată pentru a oferi apoi produse derivate, precum imunoglobulina și alte medicamente esențiale pentru cei 80.000 de pacienți români,” putem exclama: Opa, hopa, Penelopa!

Marea demascare

Să nu-şi dea seama tânărul deputat că prin fraza asta s-a demascat? Poate naiv din fire şi prea credul nu a avut timp să dea un search pe google pentru a alfa cine sunt producătorii externi, capabili de a fracţiona plasma. A mestecat pe neînghiţite sau a căzut în capcana grupurilor de interese?

Costache joacă cu albele sau cu negrele?

Prin ceea ce face, deputatul userist ştie că promovează, conştient sau inconştient, agenda unuia dintre cei mai agresivi şi orientaţi spre profit producători europeni, recent exclus din organizatia internațională a producătorilor de medicamente din plasmă umană (PPTA)? Octapharma e același producător care a fraierit statul român să cumpere produsele sale prin intermediul mecanismului european de protecție civilă, la un preț aproape dublu fată de cel autorizat în România (63 euro/gram față de 38 euro/gram), ascunzându-se în spatele Crucii Roșii Austriece sau doar simple coincidenţe?

Tudor Pop e new-entry pe piaţa transfuziilor. S-a activat pe domeniul plasmei de abia la finalul anului trecut. Tot în aceeaşi perioadă i s-a livrat pe post de consilieră o specialistă în domeniu, din fauna protejată. De câteva zile, ministrul Victor Costache l-a numit pe Tudor Pop consilier onorific în domeniul plasmei.

Să vedem cine va juca rolul globulelor albe care mănâncă globulele roşii! Până atunci Banca de plasmă e în stand-by. Ministrul mută. Deputatul cere finanţare la calendele greceşti. Cine e de fapt şeful pe sistemul naţional de transfuzii? Costache sau Pop?

Comentarii

loading...