Ultimul lucru de care mai aveam nevoie este o criză politică! Într-un moment foarte complicat pentru întreaga lume, nu doar pentru noi, societatea românească avea nevoie de cu totul altceva decât de un spectacol patetic și o confruntare a orgoliilor. Succesiunea rapidă a evenimentelor din ultimele zile au dus la un deznodământ nefericit pentru guvern: premierul Florin Cîțu i-a demis pe ministrul sănătății, Vlad Voiculescu, și pe secretarul de stat Andreea Moldovan.
Nu sunt, nu am fost și nu voi deveni nici acum judecător. Structura guvernamentală este rezultatul unor alegeri și al unui proiect al Președintelui Klaus Werner Iohannis. În mod normal, după așezarea membrilor coaliției de guvernare în fotoliile de miniștri, ar fi fost firesc să avem un guvern funcțional și unitar. Este foarte adevărat că poate fi dificilă funcționarea într-o coaliție extrem de diferită din perspectiva identităților politice care o compun. Dar trecem printr-o situație extremă, iar interesul românilor depășește interesele partidelor (DE ACEEA V-AM ALES!). Sau, mai bine spus, ar trebui să depășească interesele de partid. Repet, cu atât mai mult cu cât suntem într-o situație gravă social, economic și, mai ales, din perspectiva sănătății.
Atunci când guvernezi într-o echipă eterogenă, toți membrii ei trebuie să facă eforturi ca să o facă funcțională.
Din păcate, disfuncționalitățile din coaliție au fost accentuate de câteva evenimente tragice sau nefericite. Evacuarea Spitalului de Ortopedie Foișor a fost o operațiune săvârșită sub o presiune foarte mare. Dar, pe de-o parte, nimeni nu înțelege de ce spitale construite special pentru lupta împotriva pandemiei, cum sunt cele de la Lețcani din Iași sau în Pipera, București, nu sunt operaționale. Cine trebuia să se ocupe de acestea? În mod firesc, chiar dacă aceste spitale sunt realizate de autorități județene sau locale, Ministerul Sănătății trebuia să se preocupe să devină funcționale.Iar dacă autoritățile locale nu ar fi rezonat cu ministerul, problema trebuia ridicată la nivelul guvernului, care are instrumentele de autoritate pentru a interveni.
S-a ajuns la evacuarea unui centru de excelență în ortopedie condus de un renumit profesor universitar chirurg ortoped. S-a încercat acreditarea ideii că acest distins medic ar fi fost instalat în funcție de fostul primar general al Capitalei și de aceea lucrurile au mers greu. Lucru perfect fals! Prof univ dr Ioan Cristian Stoica este în fruntea acestui centru de excelență de 24 de ani!
Dacă în situația de criză în care s-a ajuns a fost nevoie de paturile de Anestezie și Terapie Intensivă de la Spitalul Foișor, este firesc să fie puse la dispoziția pacienților grav afectați de COVID-19. Dar felul în care s-a desfășurat evacuarea a fost o super bătaie de joc la adresa pacienților. Lucrurile se puteau face din timp, iar organizarea trebuia să fie perfectă. Ministerul Sănătății avea toate informațiile că evoluția pandemiei va cere noi paturi ATI. Trebuia să se ocupe direct și ferm de această problemă cu multe săptămâni înainte de a ajunge la spectacolul grotesc al evacuării unor pacienți care mai aveau tuburile de dren pe corp după ce fuseseră operați. În tot acest scandal, nicio autoritate a statului nu a prezentat public un document sau un schimb de documente oficiale cu spitalul care să fi permis organizarea mai bună a evacuării. Oare de ce? Nu există?
După acest scandal, a urmat tragedia din unitatea mobilă ATI de la Spitalul Victor Babeș.
Da, în întreaga lume se produc astfel de tragedii, nimeni nu este ocolit de accidente. PERSONAL, PERMIȚEMI-MI SĂ TRANSMIT CONDOLEANȚE FAMILIILOR ÎNDOLIATE. Dar în tot acest ansamblu de bâlbâieli urmate de un accident presiunea psihică asupra oamenilor a crescut enorm. Răspunsul guvernului a fost uluitor: cercetăm, anchetăm, pedepsim. Da, este firească o anchetă, s-au pierdut vieți omenești. Dar dincolo de litera legii, există un spirit al actului de conducere care responsabilizează pe cei aflați în funcții și altfel decât legal. Moral. Iată că după evacuarea pacienților de la Spitalul Foișor și accidentul tragic de la Spitalul Victor Babeș nu s-a gândit nicio persoană cu statut public să își dea demisia. Ca demni urmași ai lui Pilat din Pont, demnitarii noștri au aruncat pisica de la unii la alții. Și au făcut acest lucru folosindu-se de platformele de socializare, de parcă un stat se guvernează pe internet!…
Au mai existat două momente pe care le putem considera cel puțin ciudate. Primul, suprapunerea declarațiilor de presă ale ministrului sănătății cu declarațiile primului-ministru. A fost o gafă? La acest nivel nu ar trebui să existe gafe!…
Al doilea, a fost emiterea unui Ordin de ministru de către un secretar de stat de la același minister al sănătății. Dar un ordin nesemnat și de ministru și despre care premierul spune că nu a știut nimic. Aici nu mai vorbim despre o gafă, ci despre o ÎNCĂLCARE CRASĂ a procedurilor.
Pentru că tensiunea politică, dar și cea publică, au devenit tot mai mari, premierul a ales varianta demiterii ministrului și a secretarului de stat de la sănătate. O asemenea măsură este într-adevăr foarte dură, dar este o supapă pentru evacuarea presiunii de orice fel ar fi aceasta.
Demiterile, în loc să îi facă pe membrii guvernului și pe liderii coaliției să se așeze la masă și să caute soluții pentru a închide conflictul politic cel puțin până la ieșirea din criza generată de pandemie, au amplificat conflictul.
Din punctul meu de vedere, este de neînțeles cum niște oameni despre care presupunem că sunt pregătiți, educați și au cei șapte ani de acasă, nu reușesc să iasă din criza orgoliilor și să își pună la un loc toate energiile pentru a ajuta românii să treacă mai bine, sau – cât mai bine!, prin această perioadă nefastă. Este de neînțeles și de neacceptat!
Senzația că suntem abandonați în mâinile unor oameni care nu știu, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă ce au de făcut, este tot mai acută. Lipsa de încredere în autorități crește în aceste condiții. Trist este că o dată cu aceasta, crește și lipsa de încredere în medici și în spitale.
Oameni buni, medicii (NU „ASASINII”) își fac datoria, știu ce au de făcut! Vom depăși pandemia acesta doar dacă nu ne pierdem încrederea în medici. Iar recomandarea lor, ca și a mea, este să ne vaccinăm cu toții. Cât mai mulți!!!.
Iar dacă autoritățile nu pot sau nu știu să răspundă nevoii oamenilor așa cum se cuvine, va trebui să ne responsabilizăm mai mult, fiecare dintre noi. Să înțelegem că masca, distanța și igiena mâinilor ne ajută. Să mergem la medicul de familie cu încredere atunci când avem probleme de sănătate. Să ne asumăm, fiecare dintre noi, statutul de soldat în acest război nedrept cu un virus extrem de perfid.
Dacă autoritățile sunt depășite, să încercăm noi să nu ne predăm cu totul! Să avem grijă unii de alții, să încercăm să reducem tensiunile din propriul nostru creier sau din propria noastră familie. Să evităm conflictele inutile. Să ne protejăm sănătatea și să îi protejăm pe cei mai vulnerabili decât noi. Să ne rugăm. Ceea ce nu poate face guvernul, poate face poporul! Atât cât putem, unii mai puțin, unii mai mult, dar trebuie să contribuim la întoarcerea la normalitate.
