Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Dacă se scumpește pătrunjelul, urcă și prețul leului

Adrian Vasilescu Actualizat: 05.07.2018 - 11:01
Adrian Vasilescu

De la jumătatea lunii septembrie 2017, de când inflația a reînceput să-și arate colții, după aproape trei ani de lâncezeală, a intrat și ROBOR-ul într-un proces acut de personificare.

Share

Și iată cum un indicator economic oarecare, prin nimic mai cu moț față de alți indicatori, nu numai că a devenit personaj al scenei publice, dar a căpătat și notorietate. Iar multe alte personaje de pe această scenă – dintre cele reale, și nu ajunse la acest rang prin personificație –, care și-au asumat roluri de formatori de opinie, nu rezistă să nu-și facă publice propriile versiuni cu privire la ROBOR. Fie că înțeleg, fie că nu înțeleg fenomenul.

Din septembrie 2017 și până în prezent, ROBOR-ul, cu precădere, merge pe urmele inflației. Iar inflația a luat-o la deal, fiind împinsă la răscruce de șocuri când de tarifele reglementate la energie termică ori la electricitate, când de prețul internațional al petrolului, ce a scumpit combustibilul, când de prețul pătrunjelului și al altor roade ale pământului în care regăsim influențele scumpirii transporturilor, electricității și căldurii din solare. Banca Centrală, după fiecare dintre cele trei șocuri inflaționiste din octombrie 2017, ianuarie și aprilie 2018, a ridicat stăvilare și a redus simțitor forța inflației. Mai departe, a calmat ascensiunea ROBOR-ului!

În acest punct a intervenit o nedumerire: dacă BNR, în ședința de miercuri,  4 iulie, a Consiliului de Administrație, a menținut dobânda-cheie la 2,50 la sută, la jumătate deci din rata inflației, cum stăvilește  prețurile și apără ROBOR-ul de creșterea prețurilor? Răspunsul e simplu. ROBOR-ul a luat urma inflației. Și dacă prețurile bunurilor fizice și serviciilor au crescut de trei ori, tot de trei ori a urcat și ROBOR-ul! Iar cum inflația a urcat de numai trei ori și nu încă pe atâta, nivel ce ar fi fost atins dacă toate cele trei șocuri amintite ar fi fost lăsate să direcționeze creșterea prețurilor, nu numai că ROBOR-ul ar fi crescut tot de șase ori, dar și societatea întreagă ar fi avut de suferit. 

Într-adevăr, cărțile scriu – așa cum susțin și criticii Băncii Naționale – că inflația se combate cu dobânzi de politică monetară real-pozitive. Mai mari, deci, decât saltul inflației. După criza nu demult stinsă, însă, care a schimbat multe reguli, numeroase cărți urmează să fie rescrise. Și mai e ceva: contextul european! Cum să ieșim din acest context si să ducem dobânda de politică monetară la peste 5 la sută – dublă, așadar! ca să inhibăm – și creditarea,
și creșterea economică?!? Așa că, în ședința de politică monetară de miercuri, BNR a lăsat dobânda la 2,50 la sută. Mizând pe două cărți mari. Mai întâi,  pentru că în bătălia cu inflația, Banca Națională a pus la lucru întregul arsenal de care dispune, și nu doar dobânda-cheie. Apoi,  pentru că în condițiile în care, în a doua parte a acestui an, șocurile exogene provocatoare de creșteri de prețuri vor fi mai rare și de mai mică intensitate, făcând ca tendința curbei inflației către o rată anuală între 3,5-4 la sută să fie mai aproape de prognoză. Umblă însă vorba, purtată chiar de unii politicieni și formatori de opinie, că fiecare creștere zilnică a ROBOR-ului (rata la trei luni de marți a mai urcat un pic și miercuri, până la 3,34 la sută) scumpește creditul în fiecare zi. Dar nu e adevărat. Banca modifică suma de rambursat în raport cu rata ROBOR la sfârșit de trimestru, de semestru sau la diferite termene stabilite prin contract de la data acordării creditelor.  Și nici decum zilnic.

Un motiv serios ca să vadă zilnic încotro se duce ROBOR-ul îl au doar băncile, ai căror trezorieri, dacă rămân în pană de bani și au de făcut plăți, se văd nevoiți să se împrumute de la alte bănci. În timp ce aceste „alte bănci“, într-un număr mai mare, se bucură dacă ROBOR-ul crește, fiindcă randamentul plasamentelor pe care le fac la colegele lor în suferință va fi mai bun. Oare cei care fac toată această tevatură, din cauza saltului ROBOR-ului, știu că în realitate le poartă de grijă unor bănci ajunse din propria vină în situația de a se împrumuta de la alte bănci și  nu populației îndatorate? Probabil că s-a întors cumva roata istoriei.

Și încă un detaliu: Banca Națională nu numai că nu stabilește dobânda ROBOR, dar nici măcar n-o calculează. Piața interbancară, care e o realitate vie, funcționează bine și reflectă dinamica economiei românești, dictează mișcarea ROBOR-ului. Iar Banca Națională primește – de la Reuters, care calculează rata – rezultatul obținut. Și îl comunică zilnic la ora 11.

 
 

 

 

Comentarii

loading...