De ce nu avem o reţea de autostrăzi?

Marius Ghilezan 30.01.2020 - 07:28
Marius Ghilezan

Coridorului Pan-European 4, de legătură dintre țările din Europa centrală prin podul Giurgiu – Ruse şi Strâmtoarea Bosfor, este de mulţi ani “aleluia Popa Gruia.” De ce nu li se spune românilor adevărul?

Share

În condiţiile în care ruta bosniacă e mai rapidă, conexiunile rutiere europene cu Turcia s-au reorientat. Ieri am scris despre reţeaua sârbească de autostrăzi. Azi despre blocajul instituţional, voit anti-naţional din România ultimelor guvernări.

Dacă am ratat coridorul spre Bosfor, ne mai e la îndemână viitorul “Drum al mătăsii”, prin care transporturile de mărfuri se vor scurta de opt ori ca timp de parcurs. De aceea avem nevoie şi de autostrada Târgu-Mureş – Iaşi. Chinezii vor un "One Belt, One Road," noi visam la un octopus de asfalt.

În Dacia post-romană aveam mai multe drumuri modernizate decât azi

După ce au cucerit Dacia, romanii au construit peste 12.000 de km de drumuri pietruite în Dacia, adevărate autostrăzi, susţin istoricii. Azi, România, după 30 de ani de la revoluţie, posedă doar 841 de km de autostradă şi nu mai are nici vizigoţi, nici ostrogoţi, nici huni, doar barbari în organismele de decizie, care din trădare şi-au făcut o vocaţie. Pe lângă raţiuni militare, proiectele rutiere ale topografului Balbus din Roma imperială vizau raţiuni economice şi de dezvoltare locală. Asta acum două mii de ani. Astăzi, talpa melcului face ravagii.

 De ce ne-am pierdut deprinderea de utilitarism şi de distribuţie egală?

 Poate vă întrebaţi de ce distanţele dintre Sarmizegetusa şi Petrae (Simeria) sunt fix de 50 km, la fel cât de la Sarmizegetusa la Apulum, iar Salinae (Răzbioeni – OcanMureş) e la jumătatea distanţei dintre Apulum şi Napoca?

De ce nu am beneficiat şi noi de autostrăzi pe banii noii împărăţii?

Legi clare, decizii aberante

Două norme juridice, Legea 363/2006 si legea 350/2001, au stabilit clar condiţiile realizării Master Planului General de Transport (MPGT) pentru România şi a Planului de amenajare a teritoriului naţional (PNAT), în concordanţă cu nevoile de dezvoltare durabilă ale comunităţilor. 

Ce era în Roma imperială comitetul de planificare e astăzi Joint Assistance to Support Projects in European Regions – JASPERS, organismul european de control şi de avizare.

De ce guvernanţii au abdicat de la planurile iniţiale?

La un moment dat, temeiul dezvoltării economice echilibrate s-a corelat cu criteriul de mediu. Apoi, avizul de mediu a devenit o condiţie sine qua-non. Pe cale de consecinţă, dacă proiectul are acord de mediu se îndeplinesc condiţiile de dezvoltare economică. Nimic mai fals. Apolodor se răsuceşte în mormânt.  

Nicio ţară din Uniunea Europeană nu a pus mai presus dreptul urşilor la împerechere justă decât dreapta dezvoltare durabilă. E o minciună cât casa că Bruxelles-ul ne-a impus aşa ceva. Cineva, nu ştim cine, a introdus pervers Natura 2000 ca un satâr deasupra capului celor care gândesc la reţeaua de autostrăzi.

Mai mult, într-o cârdăşie demnă de aplicat Codul Penal, responsabilii ministeriali au schimbat,  în  acord cu JASPERS, strategia de construcţie a reţelei de autostrăzi, 

decât cea definită prin lege. Aici nu strigă nimeni “la puşcărie.” Noii şacali – numiţii rezistenţi - nu au aviz de determinare. E o cârdăşie evidentă între cei ce nu vor reţea şi cei care sunt interesaţi de despărţirea Ardealului de provinciile istorice.  

Planuri istorice, realităţi isterice

România a avut încă din anii 1930 – 1940 criterii bine stabilite privind reţeaua de autostrăzi, construite pe baze internodale de legare a marilor comunităţi şi de funcţionalitate economică. Acum, cu acordul Jaspers, într-o parte a ţării se implementează opt tronsoane şi în alta doar unul. Asta nu mai e o gândire cu premeditare. De-a dreptul atac la interesul naţional de dezvoltare durabilă.

Cum să calculezi  eficienţa traficului în detrimentul principiului dezvoltării echitabile? Convergenţa a stat la baza construcţiei europene moderne. Dacă Vasluiul nu urcă suficiente maşini pe autorută (cum i se mai spune prin Ardeal) trebuie să rămână de căruţă? La Jaspers cineva umblă cu greutăţi măsluite.

Analiza cost-beneficiu / investiţie, care se fundamentează pe valori de trafic existente la un moment dat şi nu pe strategia de dezvoltare durabilă, e contra legii.

Mai mult, niciunde în Master Plan, diriginţii arhitecturii reţelei de autostrăzi pe hârtie nu scriu că o parte din ţară trebuie să aibă autostrăzi până în 2025 şi alta după 2050. E o segregare mişelească.

 De undeva de sus se gândeşte cum să blocheze investiţiile

Dacă iei la puricat Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional, elaborat prin lege, constaţi că pentru a lega Craiova de Bucureşti, s-a stabilit un drum expres. Supercalifragilisticii ocupării timpului cu nimic s-au gândit cum să blocheze un drum care avea toate condiţiile pentru execuţie rapidă, în acord şi cu contractul dintre Ford şi statul român. Deţinea toate avizele necesare, inclusiv Acordul de Mediu. Era implementabil imediat.

Odată cu venirea cioloşiştilor la putere, Master Planul s-a schimbat. Au acţionat “noaptea ca hoţii.” Pervers, au ridicat drumul expres la rang de autostradă, pentru ca el să nu se mai facă niciodată. Avea toate condiţiile îndeplinite. Prin reprogramare se ia totul de la capăt.

JASPERS, ca să vezi, nu găseşte necesară Autostrada Sudului Craiova-Bucureşti. Nu consideră că ar trebui să fie finanţată pe fonduri europene, pe motiv că nu e suficient trafic, nimic despre perspectivele de dezvoltare locală, atât de des invocate în reuniunile de la Comisia Europeană.

Cine mai ştie că Fordul şi-a limitat extinderea producţiei şi pe motiv că nu există căi de fluenţă ale noilor produse? Dar asta nu contează. Prestidigitatorii europenişti din vocaţie consideră că Europa mai bine să stea cu banii la ea acas[ şi noi cu drumurile vechi romane.

Mahării comunitari nu găsesc necesară centura ocolitoare a Bucureştiului

Poate vă întrebaţi de ce nu avem centura ocolitoare a Bucureştiului, deşi leguitorul cederist, împreună cu acel minister condus de Nicolae Noica al Lucrărilor Publice, azi proaspăt făcut membru al Academiei, a propus  în Planul de amenajare a teritoriului național elaborarea deîndată a Studiului de Fezabilitate pentru Autostrada de Centură a Municipiului Bucureşti. Erau anii 1996.

Au trebuit să vină progresiştii lui Cioloş în 2016 şi să modifice Master Planul  care a stabilit că Autostrada de centură a Municipiului Bucureşti nu este implementabilă imediat ci pe un orizont de timp mediu - lung. Respectiv Autostrada de centura sud şi nord, cu termene de începere a lucrărilor 2023 şi 2027.

Peste planul de autostradă Piteşti-Sibiu, duios melcul trecea

Autostrada Piteşti-Sibiu era obiectiv prioritar, cap de listă, conform prevederilor LEGII 363/ 2006. De atunci este permanent refuzat de la implementare. La început n-a fost bun studiul geodezic, apoi a venit necesitatea acordului de mediu. Pentru că cineva dicta “încurcă-i drace,” s-a cerut studii alternative de traseu. Când toate licitaţiile de proiectare erau gata să fie suite pe SEAP, întârzierile programate au dus la ieşire din termen a avizelor. Şi iar s-au reluat toate de la capăt. Studiu de prefezabilitate, de fezabilitate nu erau conforme pentru că Raportul HALCROW – JASPERS a stabilit că nimic nu era bine. La Bruxelles a fost mai puternic lobby-ul celor care nu vor ca munţii să fie tăiaţi de autostrăzi. Aşa a apărut şi povestea croitoraşului cenuşiu. Au trecut 30 de ani de la primele servicii de proiectare aferente proiectului respectiv. Studiul privind direcţia de dezvoltare a Autostrăzii Sibiu-Piteşti nu este suficient.

Celelalte rute sunt doar poveşti scrise pe hârtie.

Polonezii ar fi ridicat ţara la luptă

Oamenii simplii se iau după fentă. E mai uşor să acuzi incompetenţa românilor decât să vezi că cineva de la Bruxelles încurcă lucrurile. Dacă asta li s-ar fi întâmplat polonezilor era iureş mare. Dar cei care lucrează cu sârg contra intereselor României, inclusiv cozile de topor din propria administraţie politică, sunt aplaudaţi de hoardele de rezistenţi, halucinaţi şi duşi pe după plop, ca nu care cumva să avem şi noi autostrăzi, pot raporta misiune îndeplinită.

Când din vocaţie europenistă unii şi-au făcut eşafod, poporul poate arde carburant în ambuteiaje liniştit. Nici nu-şi dă seama că face jocul celor cu interese voite de stagnare.

Nu avem autostrăzi pentru că nu suntem în cărţi, nu pentru că românii nu ar fi în stare să aplice directivele şi recomandările UE. Propaganda urlă “vin ruşii.” Dinspre Spitalul de nebuni, nino-nino, un fost rezistent ajuns cu pluta mă asigură că a vorbit cu Merkel şi totul e zeiss. E atâta praf în ochi de ţi se străpezesc dinţii.

Comentarii

loading...