Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Descoperă minunile din România!

Marius Ghilezan Actualizat: 14.08.2020 - 08:45
Marius Ghilezan

Românii au cheltuit o sumă record, în 2019, pentru vacanţele în străinătate: 5,06 miliarde de euro. Pandemia şi restricţiile impuse de unele state europene i-au ţinut pe mulţi, dintre cei cu apetit pentru voiaj extern, acasă.

Share

După revoluţia din 1989, ne-am emancipat. Dacă părinţilor le-au fost interzise plecările în ţările considerate imperialiste de către puterea comunistă, copii acestora au luat cu asalt agenţiile de voiaj, culminând cu anul de graţie 2019, când românii s-au întrecut cu firea.

Pe vremea comunismului, neavând de ales, am colindat munţii noştri şi am vizitat castelele din Transilvania.

Conversi originali, nu bascheţi de Drăgăşani

Milenariştii de azi, noii flower-powerşi, încălţaţi în Conversi originali, nu în bascheţi de Drăgăşani, cunosc mai bine construcţiile de pe Valea Luarei decât fortificaţiile mănăstirilor din Ardeal, unice în Europa.

Ferma de fluturi de la Praid

 

Ştiu bine ferma de fluturi de lângă Strasbourg, dar nu au auzit de cea de la Praid. Dacă în Franţa preţul unui bilet e de 20 de euro, la ferma românească, organizată de un grup de etnici maghiari, doar 3 euro. Şi iată cum tinerii mai pot rămâne cu un rest în buzunare.

Mulţi ştiu bine unde se mănâncă cel mai bun cremşnit în Viena, dar n-au cunoscut-o pe Frau Dootz din Viscri şi ce minuni face în bucătărie.

Emaniciparea românilor a fost reacţie firească în urma depresiei colective care a durat aproape 50 de ani. Şi eu când am ajuns prima oară în ianuarie 1990 la Viena am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de picior. Am mângâiat asfaltul şi am căzut ore întregi în admiraţie. Pentru ca să-mi revin am cheltuit puţinii bănuţi pe care-i aveam pe turtă dulce. Nu aveam suficiente fonduri pentru Grinzing, unde un meniu era cât leafa mea pe-o lună. La acea vreme credeam că mănânc cea mai bună turtă dulce din lume. Uitasem că şi bunica făcea ceva la fel, dar cu mai puţină scorţişoară.

Dar totul are o limită în timp.

Acolo unde e casa bunicilor poţi spune acasă

După ce ai cunoscut toate pieţele şi catedralele din Europa creştină, după ce ai colindat toate cluburile de fiţe din Amsterdam şi te-ai dat cu gondola pe canalele veneţiene, întoarce faţa, gândul şi inima şi către ce a mai rămas bun acasă, pentru că nu-i aşa, o recunosc şi o parte dintre diasporeni care nu se mai pot întoarce în ţările străine, niciunde nu poţi spune acasă, decât acasă.

 

Vocile lumii

Duncan Ridgley spune despre sine că este un călător care şi-a aflat locul, iar viaţa sa este una trăită dincolo de locul comun. Anglo-saxon „pur-sânge, născut în Albion, crescut în New York şi trăit în Londra, Duncan a fost un paparazzo celebru, iar prinţul Charles (actualul său vecin din Breb, satul românesc unde s-a mutat cu soţia şi cu cei trei copii), dar şi prinţesa Diana, Michael Jackson ori Madonna, au fost nu o data ţinta obiectivului său (Avantaje.ro)

 

Mulţi sicofanţi cred că adrenalina maximă se obţine în body-jumpingurile de pe podul care traversează Canalul Corint, dar nici nu au auzit de Strunga Dracului şi de emoţia de a trece peste un hău de aproape o mie de metri. Senzaţia inimii cât un purice e unică în viaţă.  

 

N-ai auzit de Breb? Stai liniştit. Ştiu englezii

 Recent, un grup de voluntari din mai multe ţări europene a pus marcaje pe drumurile din Munţii Rodnei, pentru că sunt fascinaţi de minunile naturii.

Casa de piatră, veche de peste 150 de ani, de la Vârtop din apropierea peşterii cu acelaşi nume pusă de Dumnezeu cu mâna în inima Ardealului, primeşte anual peste 5000 de turişti străini. E pentru ei o retrăire a a feudalismului pentru care românii nu vibrează.

Cum ne salvează străinii?

Brebul de Maramureş n-ar fi fost pus pe harta lumii, dacă un fost paparazzi englez şi soţia lui nu s-ar fi îndrăgostit de casele vechi şi de vibraţia unică a lemnului şlefuit cu mintea, nu cu mâinile pricepuţilor la dăltuit simboluri.

Duncan şi Penny Ridgley au lăsat viaţa agitată a Londrei şi au construit cu bani puţini un sat de vacanţă, un loc fermecător care oferă turiştilor şansa de a se bucura pentru câteva zile de tihna vieţii „ca la ţară”. Casa Mică şi Casa Veche. Câţi dintre români ştiu că în Breb există una dintre cele mai vechi biserici de lemn din lume?

Legenda Ochiului Beiului

 

Pe un alt meridian, dornicii de aventură şi de senzaţii tari, dacă tot sunt ţinuţi acasă de coronavirus, pot descoperi minunile de pe Valea Nerei.

Ocoşii generaţiei progresiste vorbesc despre azurul Mediteranei din staţiunile de fiţe de pe coasta franceză, dar nu ştiu legenda lacului de smarald, Ochiul Beiului, din Munţii Banatului.

A trebuit să vină o echipă de străini şi să descopere Cascada Bigăr din Caraş Severin pentru a o declara cea mai frumoasă din lume.

Dacă tot ai timp şi poftă de vacanţă, în acelaşi areal de poveste, se pun la punct morile de apă de pe Valea Cernei. Le poţi vedea că pot funcţiona dacă sunt meşterite de oameni cu suflet.

Noi nu avem văcuţe mov, doar vaci adevărate

Când am ajuns odată cu un grup de copii de bani gata din Timişoara în Elveţia, unul m-a întrebat de ce nu sunt văcuţele mov şi de ce Salzburgul e cunoscut pentru ciocolata Mozart. El nu ştia cum arată o stână. Când l-am îndemnat să petreacă o noapte cu ciobanii în munţii noştri a strâmbat din nas că put.

România profundă e întradevăr a bălegarului căzut pe uliţe şi adunat de ţărani pentru a da rod pământului. Întradevăr nu poţi scoate medievalismul din stârpea românului adevărat. Dar ţărani cosmopoliţi găseşti cu duiumul între Londra şi Stonhange, dar nu poţi mulge o vacă.

Sigur că au dispărut vechi meserii. Că lumea s-a emancipat.

Iubitorii de voiaje occidentale sunt obişnuiţi să fie conduşi de ghizi. Îşi folosesc google map pentru a da de o crâşmă nouă. Dar nu ştiu să citească marcajele montane şi nici nu au chef să descopere vârtoapele cu urşi şi râşi din Munţii Făgăraş, pentru că nu sunt cartografiate de inteligenţa artificială.

De la body-jumpingul asistat de sfoară, la trecerea prin Strunga Dracului, în voia Domnului

Mulţi sicofanţi cred că adrenalina maximă se obţine în body-jumpingurile de pe podul care traversează Canalul Corint, dar nici nu au auzit de Strunga Dracului şi de emoţia de a trece peste un hău de aproape o mie de metri. Senzaţia inimii cât un purice e unică în viaţă.

Dar ce să te faci când unii consideră că e mai safe montagne-russe -ul din Prater decât şeile date de Dumnezeu în Grădina Maicii Domnului.

Sunt mulţi care au stat la coadă şi şi-au cocoşat privirile pentru a vedea, preţ de câteva minute, Capela Sixtină, dar nu au auzit niciodată de Sixtina din Moldova.

E împovărător să fii european, fără să ştii unde poţi fi acasă.

Descoperă, tinere, minunile din România şi vei fi mai puternic, pentru că ai rădăcini! Nu vei fi răpus de nicio viitură sau de mizele mici ale marilor oriente.  

 

Comentarii

loading...