Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Din învățămintele pandemiei: depolitizarea sistemului medical este obligatorie!

Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea 14.05.2020 - 20:08
Profesor Doctor Alexandru Vlad Ciurea

Sfârșitul stării de urgență nu înseamnă deloc și sfârșitul pandemiei de coronavirus. Lumea întreagă se destinde încet-încet, dar noul coronavirus încă nu a fost anihilat și nici nu a dispărut de bunăvoie.

Share

Riscurile transmiterii virusului s-au redus în urma măsurilor dispuse de autorități, dar nerespectarea regulilor deja experimentate ne poate întoarce din drumul recuperării.
 
Pandemia ne-a luat prin surprindere și ne-a obligat la reacții rapide. În egală măsură, a funcționat ca o radiografie a funcționării noastre, de la nivelul persoanei, până la nivelul statului. Ne-a arătat slăbiciunile și ne-a corectat comportamentul din ce mai importantă perspectivă cu putință: cea a sănătății. Iar dacă în plan personal spălarea mâinilor cu apă și săpun nu a fost greu de implementat, în plan instituțional lucrurile s-au dovedit mai complicate.
 
Sistemul medical are eroi pentru că e plin de slăbiciuni.
 
Poate că pare paradoxală această afirmație, dar o voi explica pe scurt. Medicii și personalul medical au ales să lucreze în acest domeniu, nu le-a impus nimeni acest lucru. Pregătirea lor este îndelungată și complexă. Ei sunt profesioniști, iar cei mai mulți împletesc profesiunea cu vocația. Dar practicarea meseriei este dependentă o foarte mulți factori care țin de managementul sănătății, de politicile publice din domeniu, de înzestrarea materială a spitalelor, de organizarea instituțiilor care alcătuiesc sistemul. Lista de „dependențe” exterioare ale practicării meseriei de medic este foarte lungă, iar din aceasta nu lipsește obligația de a fi la curent cu evoluțiile din întreaga lume și cu cercetarea.
 
Fiind un domeniu sensibil, sistemul medical este într-o continuă situație de dependență financiară față de stat. Nu este deloc rău că este așa, modelul european al dezvoltării sănătății este unul al conectării acesteia cu statul și al solidarității umane. Sigur, bugetul asigurărilor de sănătate este asigurat de fiecare dintre noi, contribuabili obligați prin lege să alimenteze cu bani lună de lună acest buget. Dar administrarea acestuia este o funcție a statului. Și de aici încep problemele...
 
Cele mai mari focare au fost în spitale…
 
Un alt paradox: spitale care au devenit focare de infecție. În teorie, o asemenea situație ar fi neverosimilă. Realitatea a dat însă cu ...teoria de pământ. Cum a fost posibil în condițiile în care medicii sunt instruiți să gestioneze cazuri de mare contagiozitate? Răspunsul este dezarmant de simplu: nu au avut cu ce să se protejeze! Pandemia a găsit un teren fertil în sistemul medical pentru că acesta nu a fost pregătit. Din spitale au lipsit materialele de protecție pentru medici și personal medical. Au lipsit însă și informațiile legate de organizarea unităților spitalicești, de la culoarele de acces, până la ineficiența comunicării cu alte unități în care se înregistraseră cazuri. Peste acestea, au apărut erorile manageriale flagrante, cum au fost cele de la Spitalul Județean de Urgență din Suceava, care a fost pus sub comandă militară.
 
În situațiile în care unitatea medicală este depășită din punct de vedere material, medicul devine erou pentru că își asumă riscuri pe care nimeni altcineva nu și le asumă. Dar medicii noștri eroi s-au mai lovit de un impediment: lipsa de leadership. Managerii slabi au încurcat și mai rău lucrurile. Parcă anticipând acest lucru, guvernul a decis încă de la începutul crizei trecerea spitalelor din subordonarea autorităților locale în subordonarea către MINISTERUL SANATATII!. Nu vreau să privesc acest demers din perspectiva accesului liber și urgent la achiziții, ci exclusiv din cea a eficientizării funcționării sistemului de sănătate.
 
Pandemia ne-a arătat că avem mult de muncă pentru a putea fi coerenți și siguri în situații de criză.    
 
Primul și cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegem este că sistemul medical trebuie să fie în orice moment pregătit pentru o criză de sănătate. Sistemul trebuie să fie dinamic, alert, flexibil, cu o mare capabilitate de reacție, indiferent de motivul crizei.
 
Înzestrarea unităților medicale este un alt capitol fundamental. Medicamentele, dar și echipamentele medicale și de protecție a cadrelor medicale nu au voie să lipsească. Acest lucru presupune un nou mod de a gândi stocurile de orice fel. Logistica se poate dovedi, așa cum s-a întâmplat în aceste două luni de stare de urgență, mai importantă chiar decât orice altceva.
 
Capacitatea de reacție rapidă și eficientă trebuie să cuprindă planuri de organizare în timp de criză. Planuri care pot fi diferite. Unul este cel, de exemplu, al organizării pe timp de calamitate naturală, altul este cel al unei epidemii. Planurile și răspunderile trebuie nu doar cunoscute și asumate, dar personalul trebuie antrenat.
 
Gândiți-vă cum ar fi fost dacă pandemia ne-ar fi găsit pregătiți. Dacă am fi avut tot ce ne trebuie, iar personalul medical ar fi trecut prin instruiri periodice. Dacă Direcțiile Județene de Sănătate Publică ar fi fost antrenate să reacționeze coerent din prima clipă. Dacă planurile de realizare a unor spitale de campanie ar fi fost scrise și îmbunătățite constant de-a lungul anilor. Dacă definirea spitalelor dedicate internării pacienților infectați și a spitalelor-suport ar fi fost realizată din timp. Exemplele pot continua, iar România are manageri și medici capabili să pregătească sistemul medical pentru un răspuns rapid în caz de criză.
 
Dar mai gândiți-vă la ceva. La managementul din sistem. La oamenii însărcinați să ia decizii. Cum ar fi fost dacă pe toate palierele de decizie ar fi fost exclusiv profesioniști?
 
Tema depolitizării instituțiilor de orice fel din țara noastră este un veche. Și este, din păcate, mereu valabilă. Toate guvernările au intervenit brutal în funcționarea instituțiilor medicale punând pe posturile de decizie clienți politici. În unele situații, clienții politici erau persoane calificate. Dar în multe alte situații, numirile în funcții de management au fost făcute exclusiv pe baza carnetului de partid.
 
Fidelitatea politică nu înlocuiește profesionalismul. Dimpotrivă, îl îngroapă! O structură condusă de un neprofesionist sau un profesionist slab, dar membru de partid, este o structură virusată. Subalternii unui manager numit politic nu vor avea încredere în acesta. Nu îl vor respecta. Poate i se vor supune de frică să nu își piardă serviciul. Iar în situații de criză, structura se va bloca. Avem câteva exemple clare în țară, nu vreau să revin asupra lor.
 
Dacă această pandemie ne-a învățat ceva, cred că cel mai important lucru pe care trebuie să îl avem în vedere este să depolitizăm complet sistemul de sănătate. Depolitizarea va avea o consecință extrem de importantă și de necesară, și anume profesionalizarea sistemului. Și va duce la creșterea capacității de răspuns în situații grave cum este aceasta a pandemiei de coronavirus. Va limpezi nevoie sistemului medical și transparentiza funcționarea acestuia. Această nevoie de depolitizare este acută în toate instituțiile statului. Dar în sistemul medical este vitală!

Comentarii

loading...