Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Edilul, Nea Costi şi demolatorii

Marius Ghilezan 29.06.2020 - 10:12
Marius Ghilezan

Cea ce se întâmplă în sectorul 4 de ceva vreme poate fi un caz şcoală din vreo teză de doctorat la Academia de demolări fructuoase. Povestea e nu numai cu mafie, sare, droguri, piper, da şi cu puţini ofiţeri ai comisariatelor fricii, talonaţi de presari de faimă.

Share

Daniel Băluţă, primarul sectorului 4, a construit în patru ani, cât n-au făcut alţii în 30. Dar nu despre urbanism de detaliu e vorba azi, ci de operaţiuni de ansamblu, organizate cu scopul defăimării, tipice unor servicii de intelligence.

“Edilul de la 4” nu poate fi învins cu armele administraţiei. Şi atunci adversarii săi, pitiţi în spatele boscheţilor, asmut asupra lui reţelele crimei organizate care oferă carne proaspătă câinilor de pază ai societăţii.

Când nu ai argumente înjuri. Dacă eşti mic, scuipi. E prea mare adversarul? Lansezi campanii de defăimare. Astea sunt chestiuni axiologice din manualul demolatorilor de profesie.

Primarul a pornit războiul împotriva clanurilor şi a crimei organizate. S-a trezit "pus la vopsea"

În urmă cu patru ani, bătălia pentru supremaţie în sector se dădea între Clanul Sportivilor şi Clanul lui Ştoacă. După ce instituţiile de crimă organizată le-a mai cuminţit, unii s-au pus pe făcut business-uri cu aere de legalitate, alţii au continuat munca de jos, de plasat droguri, ţigări fără timbru, toate sub protecţia lui Nea Costi de la “Antidrog.” Primarul a pornit război împotriva lor şi prin asta se explică apariţia sumedeniei de fake-news-uri.

Adversarii primarului se folosesc de regatul lui Nea Costi

Nu ştiu cum de jurnaliştii veritabili n-au aflat că prin sector, comisarul (Nea Costi e comisar, în timpul liber la “Antidrog”) aduna bani de la pieţari pentru plata serviciilor de investigaţii contra primarului. Să fie un lapsus ceremonial sau o acţiune de acoperire a martorului protejat?

Adversarii lui Băluţă ştiu că nu au nicio şansă electorală în faţa lui. Şi atunci au stârnit jihadul media împotriva sa, doar, doar asmut procurorii, în pasul secund.

E lecţia câmpului tactic din ultimii zece ani. Când nu poţi dărâma democratic un primar, trimiţi procurorii. Dar pentru a crea climatul insurecţionar, inventezi piscine în care se bălăcesc fel de fel de feţe de boxeri şi sugerezi în titlu că ăştia sunt oamenii primarului. E o lecţie de diversiune ce se învaţă în primii ani de studiu la Mănăstirea de Maici Inteligente.

 

Dictatura casierilor din La Paz a fost oprită de Abaroa, trimisul licuriciului, prin oferirea de comisioane pentru veniturile încasate

Apropo, de fotbal şi de politică, acolo unde toţi devin brusc inteligenţi şi gata să dea o pasă virtuală sau să dribleze, mai dihai ca Dobrin tuşa de la Guadalajara, Liţă Dumitru nu s-a considerat niciodată un fotbalist mare, ci doar un as al deposedărilor eficiente. I-a avut adversari pe Cruyff, Pele, Dinu etc. A reuşit chiar să le ia mingea, dar nu fără înjurături, scuipături şi călcat pe bombeuri, asta când arbitrul nu era atent.  

Necunoscând numele adversarilor primarului, ne putem imagina că spiritul de luptă al lui Liţă Dumitru s-a reinventat în câmpul tactic al demolatorilor de profesie. Băieţii bagă adânc cramponul. Scot şuriul sclipind în soare. Unii dintre ei sunt mai emancipaţi. Bagă articole în ziare, fără a şti că pentru bunici, fiţuicile erau obiecte de unică folosinţă, în spatele curţii.

Anticorupţie boliviană. Primarul La Paz-ului a omenit legal casierii

Adus în România, în 2004, de unii dintre sponsorii transatlantici ai rising starurilor media, apărute în România din spumea mării, Mac Lean-Abaroa, primul primar democrat al La Paz-ului, avea să povestească jurnaliştilor, acreditaţi pe atunci la Marea Ambasadă, cum a oprit dictatura casierilor. Susţinut de Marele Licurici, a fost unul dintre primii primari ai Boliviei care a curăţat capitala de structurile mafiote ale birocraţilor.

A pus fosta mafie a casierilor la lucru, atât în folosul comunităţii, cât şi al bugetului sărăcit al Primăriei. Dacă înainte de câştigarea alegerilor de către Abaroa, funcţionarii jefuiau la drumul mare, după ce a preluat puterea i-a organizat. A schimbat sistemul de reguli. A stipulat prin norme administrative amenzi uriaşe, chiar dosare penale, pentru cei care nu raportează veniturile încasate de la contribuabili. Le-a oferit comision între 30-50% pentru veniturile fiscalizate. A scos economia neagră şi a făcut-o gri. Toate metodele de acţiune ale primarului, susţinut prin lupta anticorupţie (de alţii inventată n.a.), sunt cuprinse în “Oraşe corupte,” carte apărută la Editura Humanitas.

De ce atacurile nu sunt pe faţă şi se preferă jocul umbrelor?

Se zice prin sector că primarul a fost surprins că citea odată o carte pe o bancă. Cei neobişnuiţi cu astfel de practici intelectuale au dat zvon prin ţară că primarul încă mai învaţă. Ei aşa ştiu că doar pentru şcoală cartea e bună. Ne imaginăm că asta e sursa de inspiraţie a “Edilului de la 4.”


Lecţia Abaroa, Giulliani şi nu mor caii când vor câinii

Fiindcă sursele noastre nu sunt suficient de intelectuale, bănuim că responsabilizarea foştilor agenţi ai crimei organizate, angajarea lor în acţiuni legale, taxarea economiei subterane, gândite de edilul de la 4, fie strategii de tip Abaroa, fie îndemnuri creştine ale iertării păcatelor, sunt piese din puzzle-ul electoral ce sperie finanţatorii din umbră “ai salvatorilor de profesie.” Şi de aici motivul prin care s-a stârnit jihadul.

Scrii o dată, de două ori, dar nu tot timpul pe acelaşi subiect, avea să ne înveţe Mac Pherson, editorialist la Washington Post, în anii formării noastre profesionale. De aceea nu înţelegem de ce unii fac o obsesie pentru o anumită persoană.

Rudolf Giulliani a avut un protector în Consiliul Mafiei, care i-a salvat viaţa pe vremea când era procuror

Daniel Băluţă are avantajul că a crescut în sectorul 4. Ştie clanurile, le cunoaşte metehnele.

Lupta cu mafia nu se dă în saloane ci cu armele proprii grupării infracţionale. Faptul că Băluţă le-a dat “foştilor casieri” un loc de muncă în administraţie (aşa cum se livrează prin presa de investigaţie), e de bine. Reprezintă o tehnică de succes folosită şi de Abaroa, care dă azi lecţii prin lume de cum se destructurează grupurile infracţionale. Ce e rău că un interlop a ajuns omul care aplică legea? Dar e bine că un om al legii, cum e Nea Costi de la “Antidrog,” coordonează reţeaua traficanţilor şi strânge bani pentru anchetele jurnalistice?

Se spune că Rudy Giulliani, primarul de succes al New-York-ului, a fost surprins de mai multe ori dând replici din filmul “Naşul.” Din şcoala americană de drept, a învăţat să se facă frate cu dracu până trece puntea. A destructurat Mafia celor cinci familii conducătoare a New-York-ului, pe vremea când era procuror, dar a protejat pe unul.
Este foarte posibil ca Rudy Giuliani să fi murit astăzi, dacă nu ar fi existat votul din Marele Consiliu al Mafiei, al lui Vincent (Chin) Gigante, liderul grupării crimei organizate de genovezii americani, care s-a opus asasinării lui Giulliani.
Cei de vârstă medie îşi mai amintesc discursurile din 1993 contra Mafiei, accentele grave puse pe primele silabe, ale lui Giulliani din campania pentru câştigarea postului de primar al New-York-ului. Forţa şi determinarea sa în lupta contra crimei organizate i-au asigurat voturile câştigătoare.

Cine mai ştie cum a murit micuţul Gigante?

 

Puţină lume mai ştie că Gigante a mai condus cu halat şi boneţică (făcea pe nebunul n.a.) o parte a reţelei genoveze dintr-o căsuţă din satul Greenwich şi în timpul mandatului lui Giulliani.
A venit 11 septembrie şi Giulliani s-a îmbrăcat în glorie. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de protectorul său ascuns din lumea mafiei. Gigante s-a prăpădit din boli lumeşti, nu sub paloşul justiţiei.
Daniel Băluţă nu e singur printre câinii turbaţi asmuţiţi asupra lui de o vremelnică grupare în căutare de status-quo. Şi asta-i înebuneşte pe arlechini.
 


Comentarii

loading...