Prima dată a apărut un zvon. Patrupedul ar fi fost zărit într-o seară, pentru câteva secunde, de doi copii care se jucau în spatele blocului. Foarte repede însă informaţia a fost pusă pe seama aplecării naturale spre fabulaţie pe care o au copiii. Asta mai ales după ce jurnaliştii care au investigat cazul au aflat că, în aceeaşi zi, cei doi fuseseră cu bunica lor la grădina zoologică. Era clar că doar de acolo putea să le vină copiilor năstruşnica idee cum că în Bucureşti ar mai putea exista câini în libertate.
După câteva zile s-a petrecut însă catastrofa.
Ştirea l-a lovit ca o măciucă pe Primarul General. Era într-o dimineaţă la birou şi răsfoia nişte rapoarte privind numărul de turişti care îşi făcuseră vacanţa în Bucureşti. Pentru al treilea an consecutiv, crescuse exponenţial numărul strănilor care vizitaseră Capitala. Cu cei peste 5 milioane înregistraţi în 2014, Bucureştiul ajunsese acum să se bată cu Rio de Janeiro şi Londra pentru o poziţie în topul mondial. Primarul General vroia să folosească acest succes incontestabil în campania electorală de anul viitor. Sondajele îl scoteau oricum drept câştigător cu peste 95% din voturile bucureştenilor, fericiţi că, în cei trei ani de la preluarea mandatului, Primarul General rezolvase toate problemele oraşului.
În primul rând traficul. Ambuteiajele de pe străzile Capitalei fuseseră demult uitate, iar circulaţia era acum atât de relaxată încât nu se mai justifica prezenţa semafoarelor. Nici măcar nu fusese ideea lui să le desfiinţeze, şoferii ceruseră acest lucru pentru a face o economie la bugetul oraşului Apoi, prin relaxarea traficului s-a constatat că nici asfaltul nu se mai uzează atât de des. Primarul General nici nu-şi mai amintea de când nu mai asfaltase vreo stradă, spre supărarea firmelor clientelei de partid, care au dat faliment una după alta. Bucureştenii au fost mulţumiţi, iar pentru Primarul General acesta a fost un moment de maximă fericire.
Nici cu parcările nu a avut mari probleme. Cetăţenii au fost bucuroşi să cedeze din spaţiile de joacă pentru copii din jurul blocurilor, astfel încât acum nimeni nu se mai plângea că nu mai are unde să-şi lase maşina. Cel mai simplu i-a fost Primarului General să rezolve problema caselor de patrimoniu aflate în paragină Le-a renovat şi le-a transformat în biblioteci. Cu această ocazie a mai împuşcat un iepure. I-a calmat şi pe intelectualii din partid care atunci când şi-a anunţat candidatura l-au criticat dar apoi nu i-au mai făcut probleme deoarece au început să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului citind în noile aşezăminte culturale.
Pentru Primarul General toate aceste reuşite erau însă nimic comparativ cu lovitura de imagine pe care a dat-o prin dispariţia câinilor maidanezi. Şi acum, la trei ani distanţă de acea noaptea celebră, încă se mai discută despre succesul său.
Când îşi aduce aminte de acele momente, Primarul General nu poate să-şi reţină un zâmbet de satisfacţie. Da, într-o noapte toţi cei 60.000 de maidanezi au dispărut. A fost un şoc pentru toată lumea. Primii care au reacţionat au fost reprezentanţii asociaţiilor pentru protecţia animalelor. “Genocid, măcel!” au strigat sute de activiste în timp ce se legau cu lanţuri de stâlpii din faţa primăriei. Atunci a apărut zvonul că, în noaptea respectivă, toţi câinii ar fi fost omorâţi şi îngropaţi lângă Bucureşti. Un an de zile au săpat activistele pentru protecţia animalelor în jurul Capitalei. Nu a fost găsită însă nici o groapă comună iar spiritele s-au mai calmat. Apoi, a fost protestul Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă din Bucureşti. S-a zis că prin dispariţia câinilor se vor înmulţi îngrijorător pisicile şi şobolanii din oraş. Pentru a lămuri şi această chestiune, Primarul General a fost de acord ca în fiecare an să se numere animalele din oraş. În primul an s-a constatat, ce-i drept, o creştere cu 5% a numărului şobolanilor, dar s-a găsit repede explicaţia: creşterea natalităţii la această specie era logică în contextul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă din Bucureşti. S-au calmat astfel şi oamenii de ştiinţă.
Lucrurile au intrat în normal, oraşul şi-a reluat viaţa fericită, chiar dacă nici până în ziua de astăzi nu se ştie unde au dispărut maidanezii.
“Deschideţi repede televizorul! E dezastru!”. Cuvintele secretarei, intrată val- vârtej în birou, l-au trezit din amintiri pe Primarul General. Pe ecranele tuturor posturilor de ştiri trona o poză, destul de neclară, făcută noaptea, cu un telefon mobil, în care se distingea însă clar profilul (hidos) al unui căţel. Furia începea să-l cuprindă pe Primarul General, undeva în depărtare se auzeau discuţiile analiştilor din studiouri în care se pronunţau tot mai des cuvinte ca “promisiuni încălcate” şi “demisie”. Nu putea înţelege ce s-a întâmplat. De unde a apărut maidanezul? Doar i-au promis că problema este rezolvată definitiv!
Pentru Primarul General nu exista altă soluţie. Trebuia să-i cheme pe partenerii din acele ţări îndepărtate să-şi ducă până la capăt treaba. Era greşeala lor, trebuiau s-o rezolve! Primarul General îi porunci secretarei: “Fă-mi te rog legătura cu Seulul!”
P.S. Într-un interviu acordat României libere, candidatul la Primăria Capitalei Silviu Prigoană a declarat că, în maxim şase luni de la preluarea mandatului, de pe străzile Bucureştiului vor dispărea toţi câinii vagabonzi. În caz contrar, îşi va da demisia. Candidatul PDL nu a dat alte detalii despre această uriaşă operaţiune. Cum campania electorală este abia la început, aşteptăm cu interes “soluţiile” celorlalţi candidaţi pentru rezolvarea problemei maidanezilor.
