În general, noua generaţie de politicieni nu prea a ieşit în evidenţă. În schimb, există un domeniu în care generaţia tânără a spart tiparele: infracţiunile de care sunt acuzaţi unii dintre ei se bazează pe metode incredibil de primitive. Ce am înţeles din cazurile Mihai Boldea, Dan Păsat sau Sorin Apostu?
Nimeni nu poate contesta faptul că, de câţiva ani, în România a început schimbarea de generaţii, atât în politică dar şi în alte domenii importante, precum justiţia. Presiunea a venit atât din partea comunităţii internaţionale, cât şi a unei părţi bune din societatea românească, sătulă să fie condusă de oamenii trecutului, cu aspiraţii caracteristice perioadei de junglă capitalistă, din anii 90. Vrând-nevrând, oameni precum Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase sau Radu Berceanu au trebuit să facă un pas în spate pentru că pur şi simplu nu mai erau potriviţi acestor vremuri. Astfel, în ultimul timp, mulţi dintre cei care au avansat în funcţii importante, fie că vorbim de primării, guvern sau parlament aparţin noii generaţii. Unii au ieşit în faţă pe merit, în timp ce alţii au primit un vot de încredere din partea societăţii aproape exclusiv datorită vârstei. O dovadă în acest sens este că, în acest moment, în Camera Deputaţilor sunt peste 50 de parlamentari care au vârste de până în 40 de ani. La fel, multe primării sunt conduse de oameni tineri. Acelaşi semnal de schimbare vine acum şi dinspre Guvern.
Există totuşi semnale clare că prin întinerire se îmbunătăţeşte şi calitatea clasei politice? Deocamdată, avem prea puţine dovezi în acest sens.
Există însă un lucru care pare într-adevăr şocant în ceea ce priveşte noua generaţie de politicieni. Dosarele penale în care sunt implicaţi oameni din categoria “lupilor tineri” trădează o dorinţă imensă de parvenire rapidă, prin folosirea unor metode primitive. Dacă în scandalurile în care au fost implicaţi dinozaurii politicii aflam de adevărate caracatiţe sofisticate de firme, escrocherii ingenioase cu companii înfiinţate prin paradisuri fiscale sau de şpăgi mascate în contracte de consultanţă acum faptele sunt mult mai simple, mai directe şi (probabil) mai uşor de dovedit. În cazul lui Dan Păsat de exemplu, deputatul de 43 de ani acuzat de ameninţare şi şantaj, treburile murdare erau, potrivit procurorilor, rezolvate de interlopul Marian “Boxerul”. Dădeai banii ceruţi de parlamentar scăpai, dacă nu, făceai cunoştiinţă cu pumnii omul de încredere al deputatului! La Mihai Boldea (36 de ani) avem de-a face cu un grup infracţional cu metode la fel de primitive. “Boschetării”, cum ar zice oamenii din lumea infracţionalităţii gulerelor albe: falsificarea grosolană de acte de proprietate pentru imobile, folosirea de oameni ai străzii pe post de martori mincinoşi. La fel de surprinzătoare pot părea şi faptele din cazul lui Sorin Apostu(43 de ani) , primarul Clujului. Cât de rupt de realitate să fii ca să iei şpagă de la vânzătorii de pepeni din piaţă? Sau să primeşti (şi) haine de la mall pentru nevastă de la patronii firmelor care au contracte cu primăria?
În toate aceste cazuri, ca şi în altele în care au fost implicaţi politicieni tineri, elementele comune sunt lipsa de scrupule şi dorinţa de a face avere într-un termen cât mai scurt. Un deputat de 36 de ani cu o avere de câteva milioane de euro, realizată prin metode atât de neruşinate, arată că pe alocuri nu ne-am depăşit stadiul de ţară bananieră! Din graba de a pune mâna pe bani, mulţi din noii politicieni demonstrează că au abandonat şi orice urmă de prudenţă. Culmea, parcă fac lucrurile de aşa natură încât procurorilor să le vină mai uşor să-i prindă!
În aceste condiţii, nu poţi să nu te întrebi: oare ce spun nişte seniori ai politicii, cu dosare penale sofisticate, la care procurorii muncesc din greu de ani de zile, precum Adrian Năstase sau Viorel Hrebenciuc, când citesc prin ziare despre faptele unora ca Boldea sau Păsat? Poate au ajuns şi ei la vorba lui Vanghelie: Ăştia nu ştiu nici să fure, dom’le!
