Preşedintele ne-a sugerat să boicotăm afacerile olandeze, pentru că această ţară blochează intrarea României în Schengen. Nu ar fi totuşi mai corect ca, pentru început, politicienii de la putere “să boicoteze” afacerile autohtone necinstite făcute cu bani publici, care au contribuit din plin la imaginea de ţară coruptă pe care o are România?
Premierul Olandei, Mark Rutte, şi-a reconfirmat în acest week-end neîncrederea în progresele făcute de România în lupta împotriva corupţiei şi crimei organizate, afirmând că din acest motiv, nu exclude posibilitatea ca Olanda să-şi menţină poziţia împotriva aderării ţării noastre (şi Bulgariei) la spaţiul Schengen şi în 2012. Răspunsul lui Traian Băsescu a venit sâmbătă seara, la ieşirea de la cumpărături, dintr-un hipermarket bucureştean: ” Cred că ar fi mai bine să nu mai cumpărăm zarzavaturi olandeze”.
Dintr-un anumit punct de vedere, preşedintele are dreptate: ar trebui să evităm cu toţii roşiile, ardeii sau ţelina provenite din Olanda. Asta pentru că economia românească are nevoie disperată ca noi să cumpărăm cât mai multe produse româneşti. Ce te faci însă dacă zarzavaturile autohtone lipsesc aproape cu desăvârşire din magazine? Nu poţi decât să tragi o înjurătură (în gând) la adresa “strategilor” din Ministerul Agriculturii şi să cumperi ce găseşti la raft!
Instigarea la boicotul produselor olandeze (nu şi a celor marocane sau turceşti) este, în esenţă, cât se poate de nedreaptă. Aşa cum a fost şi povestea, din septembrie, cu florile olandeze blocate în vamă, sub pretextul căutării unei presupuse bacterii.
În ambele cazuri, se ridică o întrebare legitimă: ce vină au totuşi patronii firmelor olandeze că politicienii noştri nu au reuşit să-i convingă pe politicienii lor că, într-adevăr, România este un stat de drept care merită să adere la Schengen?
Dacă tot vor să boicoteze nişte afaceri, pentru că nu suntem primiţi în lumea bună a Europei, atunci politicienii ar trebui să înceapă cu firmele-căpuşă, ale clientelei de partid, sau cele care câştigă, în mod nemeritat, licitaţii de zeci de milioane de euro. Cum? Simplu: să nu le mai dea lucrări pe banii statului.
Cu siguranţă, acestea sunt mult mai vinovate pentru perpetuarea imaginii de “ţară dubioasă”, pe care o are România în UE, decât firmele olandeze.
De pildă, regii asfaltului. Afacerile necurate ale acestora, făcute evident, cu complicitatea oamenilor din Guvern, au enervat în aşa măsură constructorii europeni de drumuri, încât, în vară, două federaţii importante din domeniu au solicitat intervenţia Comisiei Europene. Asta din cauza modului în care firmele româneşti au reuşit să câştige licitaţiile pentru construirea celor nouă tronsoane de autostradă dintre Nădlac şi Sibiu, finanţate din banii UE.
Un alt exemplu, tot cu rezonanţă europeană: afacerile companiei TelDrum, apropiată preşedintelui Consiliului Judeţean Teleorman, Liviu Dragnea, afaceri care au pus în pericol fonduri europene pentru infrastructură de peste 700 de milioane de euro, după ce un audit al CE a descoperit un posibil conflict de interese.
Dacă vor să ne răzbune pentru că nu suntem primiţi în Schengen, politicienii noştri ar putea “sugera” instituţiilor din domeniul medical să nu mai încheie contracte păguboase cu firmele clientelare şi să organizeze licitaţii corecte. Sau să boicoteze firmele de apartament (şi de partid) care gravitează în jurul fiecărei administraţii locale şi care umflă bugetele acestor instituţii până mult dincolo de limita bunului simţ.
Şi, dacă tot sunt puşi pe gesturi importante, politicienii de la putere ar putea “boicota” firmele băieţilor deştepţi din energie ale căror afaceri, păguboase pentru stat, au fost remarcate, în mod public, atât de reprezentanţii FMI cât şi de cei ai Comisiei Europene.
Dacă vrem să fim recunoscuţi de lumea civilizată (din care, indiscutabil, Olanda face parte, indiferent de afirmaţiile, cel puţin nepoliticoase, ale lui Traian Băsescu, referitoare la legalizarea prostituţiei sau a consumului de droguri) trebuie să demonstrăm că instituţiile noastre, mai ales acelea care dispun de bani publici, încheie afaceri corecte cu oameni de afaceri corecţi. Până atunci, nu avem de ce să fim supăraţi pe fermierul olandez care ne vinde ţelină şi roşii. Cel puţin până acum, acesta nu ne-a băgat niciodată mâna în buzunar. Băieţii deştepţi din energie o fac însă în fiecare zi.
