Cine credeţi că face mai bine României: „ignorantul” care crede că subiectul Pungeşti este exagerat sau „revoluţionarul” ce, dimpotrivă, vede în exploatarea gazelor de şist un motiv de a ieşi în stradă?
O întâlnire pe care am avut-o zilele trecute cu nişte prieteni vechi a avut efectul unei revelaţii. Deşi vorbeam cu oameni educaţi care lucrează în mari companii sau instituţii publice, aceştia nu păreau deloc impresionaţi de subiectul atât de dezbătut în ultimele zile, în media şi pe reţelele de socializare: protestul împotriva gazelor de şist de la Pungeşti. Spre deosebire de mine, oamenii din faţa mea erau convinşi că acest conflict al localnicilor din Pungeşti cu Chevron nu va duce nicăieri şi va dispărea, ca multe dintre subiectele „exagerate” pe care noi, presa, le dezbatem zilnic. Din acest motiv, nici măcar nu-l considerau un subiect demn de discuţie la o bere, cu atât mai mult să le stârnească vreo pasiune.
Ştiu că mulţi se vor grăbi acum să trateze indiferenţa faţă de problemele străzii drept „ignoranţă”, sau să spună că din cauza acestor români nu merg bine treburile în ţară. Eu aş zice însă că, dimpotrivă, „ignoranţii” preocupaţi mai degrabă de cariera, munca şi bunăstarea propriei familii sunt în aceste zile cei mai vaccinaţi împotriva unui rău care face deja ravagii în România: manipularea.
Mai întâi, aş vrea să fac o distincţie clară între subiectele Roşia Montană şi Pungeşti. Dacă în ceea ce priveşte proiectul firmei Gold Corporation din munţii Apuseni avem de-a face cu abuzuri şi complicităţi vinovate între stat şi compania canadiană, care trebuie sancţionate inclusiv prin mişcări de stradă, oamenii care protestează la Pungeşti sunt carne de tun în războiul altora. Ataşamentul (firesc până la un punct) al protestatarilor din Piaţa Universităţii faţă de cauza localnicilor din Vasului a contribuit din plin la propagarea unei minciuni sfruntate: aceea că miza acestei bătălii este sănătatea şi siguranţa localnicilor din comunele paşnice ale României în care vor începe lucrări periculoase de explorare ale gazelor de şist. Că la mijloc este o mare manipulare în care au căzut atât oamenii simpli din Pungeşti, cât şi mulţi dintre protestatarii educaţi din Piaţa Universităţii o dovedesc argumentele cu care aceştia îşi justifică acţiunile. Să nu uităm că joncţiunea dintre cele două mişcări a avut la bază o minciună dovedită: unul din protestatarii de la Pungeşti ar fi fost omorât de jandarmi. La scurt timp, s-a aflat că mortul trăieşte bine-mersi, dar “revoluţia” împotriva gazelor de şist era deja pornită.
Un alt aspect este acela că omul care le-a deschis ochii localnicilor din Pungeşti în faţa pericolelor este protopopul din Bîrlad. După propriile afirmaţii, acesta a descărcat un film de pe internet care arăta ce s-a întâmplat la unele lucrări similare din America şi l-a proiectat localnicilor. Prima întrebare ar fi de când a ajuns un preot o voce autorizată într-o problemă atât de tehnică? A doua: dacă preotul a fost de bună credinţă de ce nu a căutat pe internet şi filmele care arată exact contrariul şi anume că cei care au realizat documentarele despre apele contaminate de gazelor de şist au minţit sau exagerat cu neruşinare.
Alt argument al adversarilor gazelor de şist: proteste nu sunt numai la Pungeşti ci şi în alte locuri din lume, în 26 de ţări, după cum ne informează prompt Russia Today, postul de propagandă al lui Putin. De acord, problemă este globală dar nevoile oamenilor nu sunt aceleaşi. Cu alte cuvinte, francezii sau canadienii poate îşi permit să nu-şi murdărească mâinile cu tehnologii neconvenţionale, dar nu acelaşi lucru se poate spune despre România care plăteşte Rusiei printre cele mai scumpe gaze din Europa.
Dacă tot vorbim de accidente de mediu potenţiale nu putem să omitem faptul că în România s-au întâmplat ticăloşii mult mai mari la adresa mediului, care nu au fost niciodată sancţionate de tinerii ce au simţit acum nevoia să se alăture nemulţumiţilor de la Pungeşti.
Nu ştiu cine se află în spatele acţiunilor contra Chevron, dar trebuie să recunosc faptul că acesta are un mare merit: a reuşit să-şi amestece minciunile printre argumentele valide aduse împotriva proiectului Roşia Montană. În ambele cazuri avem ca ingrediente tehnologii periculoase, companii străine mari sprijinite de politicieni români şi localnici săraci. Între cele două subiecte este însă o mare diferenţă.
Din fericire însă, şi aici mă întorc la exemplul de la începutul textului, există o limită peste care păpuşarii din spatele mişcării împotriva gazelor de şist nu pot trece. În timp ce ei reuşesc să adune maxim 1000 de oameni la Pungeşti, cu siguranţă alte milioane de români nu sunt deloc dispuşi să înghită pe nemestecate prostiile emise de unii sau alţii, fie ei oameni de bună credinţă care protestează în Piaţa Universităţii. Din fericire, în România sunt mulţi cei care nu vor aplauda niciodată atunci când o firmă străină, americană sau rusească, este pusă pe fugă în timp ce desfăşoară lucrări legale pe teritoriul României.
În numărul mare al acestor oameni ne putem pune speranţa că piesa de teatru pusă în scenă la Pungeşti nu se va extinde şi că va rămâne doar un caz izolat. Să sperăm că viitorul le va da dreptate.
