Cand l-am auzit pe Fluture vorbind recent de o posibila fuziune cu democratii, am crezut ca liderii Aliantei au trecut, in sfarsit, peste neintelegerile mai vechi. Probabil ca au convenit sa fie reluate negocierile sub o alta forma, diferita de cea existenta, am zis in sinea mea, gandindu-ma la visul conducerii PD de a organiza alegeri anticipate impreuna cu partenerul de guvernare. Relatia dintre liberali si democrati este departe insa de climatul unei bune colaborari. Se poate vorbi mai degraba de tensiuni, ce tind sa se transforme intr-un conflict politic distructiv. De data asta nu mai este in discutie o rabufnire de orgolii aparuta in esaloanele inferioare, ci de un atac direct declansat de unul dintre lideri impotriva omologului din Alianta. Autorul este premierul Tariceanu, iar tinta PD, respectiv Emil Boc. Pedistul s-a simtit ofensat de declaratia liderului liberal conform careia Partidul Popular European este un amalgam de partide, care se manifesta eterogen. La o asemenea “jignire” Boc a luat foc. Avertismentul a venit imediat, premierul fiind amenintat cu intreruperea colaborarii daca va continua sa promoveze “ideile nefericite”. Si ca sa nu ramana mai prejos, “piticul atomic” s-a gandit ca trebuie sa-si ia revansa, declarand ca este impotriva unor masuri economice, gen majorarea TVA, pe care liberalii doresc sa le aplice.
Este clar ca intre PNL si PD nu mai exista o punte solida. Colaborarea promisa la inceputul mandatului s-a stins mai repede decat se astepta electoratul. Liberalii vor sa ia fata democratilor incercand sa recupereze terenul pierdut in primele luni de guvernare. Calin Popescu Tariceanu simte “efectul Basescu” in evolutia PD, partid care se afla pe cai mari datorita sprijinului dat de seful statului. Presedintele Boc nu face decat sa stea in umbra locatarului de la Cotroceni, ca un scutier de nadejde, reactiile lui aratand de cele mai multe ori o lipsa de maturitate in ceea ce priveste respectarea protocolului convenit initial. Ultimele declaratii ale liderilor pedisti nu au nimic comun cu participarea la actul de guvernare, acuzatiile fiind comune cu pozitia politicienilor din PSD. Nu ma refer la argumentele economice, discutabile si ele, ci la maniera cu care sunt combatute unele proiecte ale Executivului. Prin urmare, dorinta de a combate public partenerul de guvernare este evidenta.
Departe de mine gandul ca liberalii sunt usa de biserica. Intotdeauna ei au sustinut ca sunt mai capabili decat altii, fapt demonstrat si in discutiile cu privire la fuziunea celor doua partide care ar trebui facuta – atentie! – sub curentul liberal. Va imaginati ce simte presedintele Basescu cand aude de astfel de intentii. Sau cum se gandeste sa abordeze problema unificarii staff-ul PD. Sigur, in momentul de fata acest proiect este in coma. Divergentele duc mai degraba spre o ruptura daca intensitatea lor va creste. Intrebarea care se pune ar fi urmatoarea: cui serveste cearta dintre PNL si PD? Aliantei, in nici un caz. Guvernarii, nici atat. Poate PSD, care jubileaza de bucurie. Daca liderii celor doua partide cred ca acest conflict era necesar, se insala. Pesedistii zic bogdaproste cand ii vad pe Tariceanu si Boc ca se ameninta si dau ultimatumuri. Mai scapa si ei de presiunea stenogramelor, tot mai puternica datorita ultimelor declaratii ale unor lideri PSD, care se suspecteaza reciproc de inregistrarea discutiilor avute la partid. Este posibil ca tensiunea in Alianta sa creasca. Remanierea mica de care vorbea primul ministru, cand urmeaza sa fie schimbati cativa secretari de stat, unii fiind din PD, ar putea genera un conflict deschis total, care ar inchide toate caile cu privire la continuarea guvernarii sub formula actuala. Ar fi grav.
