De 15 ani statul pompeaza bani cu nerusinare in Tractorul Brasov. Ca au fost dati de voie, in schimbul a mii de voturi pentru PSD sau de nevoie, adica la presiunea grevelor si mitingurilor, miliarde si miliarde de lei de la buget au fost folosite pentru sustinerea unei productii dovedite nerentabile. Costul Tractorului a crescut continuu, pentru ca nici una din guvernarile postdecembriste nu a stiut sa abordeze problema altfel decat din punctul de vedere al laturii sociale. Din pacate pentru banul public, nici sub guvernarea Tariceanu lucrurile nu s-au schimbat. In ultima sa sedinta Executivul a aprobat alocarea unor subventii de 100 miliarde de lei pentru sustinerea productiei de tractoare sub pretextul ajutoarelor acordate fermierilor la cumpararea de masini agricole. Suma se adauga altor 250 miliarde de lei date in aprilie, cu aceeasi destinatie. Momentul a fost marcat si de un scandal in Palatul Victoria, ministrul Finantelor plecand de la lucrarile de joi ale Guvernului fara sa avizeze actul normativ, desi premierul il anuntase public ca aprobat. Ministrul Ionut Popescu a fost ferm, spunand ca nu poate sa semneze o astfel de decizie privind subventionarea indirecta a uzinei Tractorul dupa ce pana acum au fost blamate asemenea initiative. Dar dl Tariceanu, simbolul inconsecventei in politica romaneasca a anului 2005, a fost de acord cu asemenea practici dupa o vizita de lucru facuta pe platforma brasoveana. Motivul invocat: pana la privatizarea din septembrie este important sa se pastreze locurile de munca si, ca atare, trebuie facut un efort atat la Guvern, cat si in fabrica. De acord cu efortul, numai ca el nu este numai al Guvernului sau al fabricii. De fapt ei nu fac nici unul. Singurii care suporta toate aceste cheltuieli sunt cetatenii Romaniei, care, iata, achita din nou costul pacii sociale de la Tractorul. Si macar daca dupa privatizare lucrurile s-ar schimba…
In cursa pentru cumpararea uzinei au ramas doi ofertanti. Unul este Myoo, proprietarul Semanatoarei din Bucuresti, care acum cativa ani s-a retras din alta cursa pentru Tractorul, invocand pretul prea mare cerut de APAPS, un pret care includea si preluarea unor datorii de 1.700 miliarde de lei. Oricum, pe vremea aceea apetitul pentru privatizare al dlui Musetescu era minim, iar interesul pesedistilor pentru activitatea de distributie a fabricii, maxim. Celalalt ofertant este compania indiana Mahindra&Mahindra, cunoscuta in Romania pentru parteneriatul incheiat cu Renault la producerea modelului Logan. In rest, despre firma cu sediul in Mumbai se mai stie ca a fost infiintata in 1945 pentru asamblarea vehiculelor tip jeep, ca a mai incheiat un parteneriat cu Ford si ca astazi are sapte platforme de productie si 33 de puncte de vanzare in India. Insa, indiferent cine va castiga licitatia, viitorul proprietar trebuie sa preia o fabrica cu 3.000 de salariati condusi de sindicalisti de mare influenta propagandistica, datorii ce depasesc acum 6.000 miliarde de lei si plati restante de 5.400 miliarde de lei. Basca pretul si capitalul de lucru. Vor putea cei doi ofertanti sa sustina toate acestea? Nu stim. Dar este greu de crezut ca in septembrie se va intampla un miracol.
Privatizarea Tractorul este ceruta imperativ in acest an de angajamentele asumate de Romania in relatia cu FMI si UE. Cu alte cuvinte, ea trebuie facuta. Dar cum printre ofertanti nu sunt jucatori globali, adica investitori cu legaturi internationale dezvoltate, de genul companiei Ispat de la Sidex, exista pericolul sa asistam la o falsa privatizare. Exista pericolul ca AVAS sa obtina doar o vanzare care, prin facilitatile acordate, sa continue sa cheltuiasca banii statului, adica ai contribuabililor. Numai viitorul ne va da sau nu dreptate.
