Evenimentele de la Pungeşti, din ultimele zile, nu au nici o legătură cu gazele de şist. Despre pericolele pentru mediu ale fracturării hidraulice vom vorbi cu adevărat pentru ani de zile. Dacă va mai fi cazul. Ce avem totuşi acum?
„Stat poliţienesc”, „abuzurile jandarmilor”, „este timpul să ne radicalizăm protestele”, “zonă colonizată, menţinută prin forţă şi abuzuri”. Sunt cuvinte tari, spuse zilele acestea de tineri care se pretind activişti pentru o cauză nobilă. Unii se declară pe faţă împotriva Chevron, care deţine perimetrul din Pungeşti, pentru că această companie este responsabilă “pentru dezastrul din Ecuador” (poluarea unei zone întinse din pădurea amazoniană cu efecte îngrozitoare pentru comunitatea respectivă, faptă pentru care compania a fost condamnată recent la plata unei despăgubiri de 9,5 miliarde de dolari). Alţii spun că au o problemă cu Guvernul pentru că permite exploatarea gazelor de şist pe teritoriul României, deşi este periculoasă pentru mediu. Mai sunt şi activiştii care spun că îi asistă pe ţăranii din Pungeşti în lupta lor pentru a-şi păstra apa curată şi stilul de viaţă nealterat.
Ar fi minunat dacă toate acestea ar fi adevărate. Dar, din păcate, nu sunt.
Prima dovadă: jandarmii au fost provocaţi de protestatarii veniţi de la Bucureşti, aşa cum reiese exact din înregistrările făcute la faţa locului. Atunci când iei cu asalt un cordon de scutieri şi încerci să pătrunzi în obiectivul păzit de aceştia trebuie să te aştepţi la o ripostă. Cel mai bine o ştiu suporterii de pe stadioane, antrenaţi de ani de zile în luptele cu jandarmii. Spre deosebire de liderii protestatarilor, suporterii nu strigă că au fost victimele unor abuzuri, pentru că şi-au asumat asta încă de la început.
A doua dovadă: lansarea pe piaţă a unor manipulări evidente, cum ar fi cea că jandarmii “nu ar trebui să apere interesele unei companii private”. Serios? Şi dacă în loc de terenul Chevron ar fi în discuţie barul din Bucureşti al unuia dintre protestatari, luat cu asalt să zicem de nişte consumatori violenţi cărora nu le-a picat bine berea? Atunci ar trebui ca autorităţile să apere interesele firmei private, sau nu? Altă manipulare este legată de lucrările pe care compania Chevron vrea să le facă acum în zonă. Nici vorbă de fracturare hidraulică, ci de tehnologii clasice de forare, folosite în acest moment în toată ţara. Nu o spun doar reprezentanţii firmei americane ci şi oameni avizaţi în acest domeniu pe care însă nimeni nu vrea să-i asculte.
A treia dovadă că lupta din judeţul Vaslui nu este despre gazele de şist constă în numărul din ce în ce mai mare al protestatarilor de import, cei mai mulţi din Bucureşti, comparativ cu oamenii direct interesaţi, locuitorii din Pungeşti. Nici măcar preoţii din zonă, care au făcut legea la primele proteste, nu au mai fost atât de activi, lăsând locul protestatarilor “profesionişti” din Bucureşti.
Tot mai multe date arată că, pe măsură ce trece timpul, protestele se depărtează de problema exploatării resurselor prin metoda periculoasă pentru mediu a fracturării hidraulice şi devin doar locul de muncă al unor oameni care au nevoie de o ocupaţie. Nu de orice ocupaţie, să ne înţelegem, ci de una cu maximă vizibilitate, cu transmisii la televizor şi pe reţelele de socializare. Pe valul generat de o problemă reală în toată lumea, din ce în ce mai mulţi oameni încearcă să se facă cunoscuţi ca lideri ai noii generaţii. Nu este doar cazul lui Claudiu Crăciun, ci şi al altora care s-ar agăţa cu dinţii de orice oportunitate de a ieşi din anonimat. Se spune că revoluţionarii de profesie sunt, de obicei, oamenii care neavând o treabă concretă de făcut se amestecă în treburile altora. Nu aş merge însă mai departe şi nu i-aş condamna pentru ce fac. Jocul acestor oameni face parte din democraţie, iar fraţii lor lor fără cauză pot fi întâlniţi pe străzile din Grecia, Italia, Marea Britanie, în general, în toată lumea civilizată.
Ar fi însă două observaţii de făcut. Prima: ar fi o greşeală să-i asociam pe aceşti plictisiţi ai Bucureştiului cu protestatarii care chiar îşi riscă libertatea, cum sunt ucrainenii pro-europeni care au ieşit în stradă. Şi a doua ar fi că, dacă tot vor să iasă în evidenţă, revoluţionarii trebuie să-şi asume şi pulanele jandarmilor. Mai ales că sunt date cu delicateţe, comparativ cu ce primesc zilele acestea oamenii de pe străzile din Kiev. Vreau să le spun revoltaţilor de la Pungeşti că, da, pulanele sunt obişnuite la proteste. Poate uneori sunt folosite abuziv, alteori nu. Şi asta nu înseamnă, slavă Domnului, că trăim într-un stat poliţienesc.
P.S. Personal, am serioase îndoieli în ceea ce priveşte exploatarea gazelor de şist prin fracturare hidraulică în România. Când se va pune problema, aş vrea garanţii serioase din partea statului că nu vom avea accidente ecologice. Sunt convins însă că atunci când (şi dacă) va fi cazul, nu ne vom putea baza pe mulţi dintre băieţii ăştia urcaţi acum pe umerii localnicilor din Pungeşti. Vor avea cu siguranţă alte revoluţii mai importante de apărat. Depinde ce va fi la modă atunci.
