Dintr-un anumit punct de vedere, vara ar trebui să ne bucurăm: traficul auto este foarte relaxat. Pe de altă parte, vedem acum cât de izolaţi trăim în acest oraş. De ce depopularea Bucureştiului în perioada vacanţelor nu ar trebui să reprezinte nici un motiv de fericire?
Bucureştiul este probabil singura capitală din Uniunea Europeană care se goleşte în lunile iulie-august. Localnicii îşi caută refugiul la munte sau la mare, în ţară sau în străinătate, oriunde, cât mai departe de acest oraş. În locul lor însă nu vine aproape nimeni. Spre deosebire de majoritatea capitalelor europene, care în această perioadă îşi trăiesc gloria şi-şi rotunjesc veniturile pe seama turiştilor străini, cu aparate de fotografiat atârnate la gât şi cu buzunarele pline, Bucureştiul îşi continuă existenţa anostă de oraş cu obiective turistice veşnic în reconstrucţie, cu infrastructură veşnic în reabilitare şi cu politicieni care veşnic au planuri mari, dar din care nu materializează decât extrem de puţin.
Capitala României nu ştie şi nu poate ţine pasul cu rudele ei din Europa. În timp ce restul marilor oraşe se pregătesc din timp pentru sezonul estival, Bucureştiul a intrat în vară cu două mari muzee în renovare – în cazul Muzeului Antipa, de exemplu, termenul de finalizare a lucrărilor a fost anunţat mai întâi pentru aprilie, pentru ca apoi să fie decalat în fiecare lună – şi cu Centrul Vechi plin de gropi şi şanţuri, în ciuda declaraţiilor optimiste ale primarului Oprescu. De altfel, ultimul termen vehiculat în cazul finalizării lucrărilor la probabil singura zonă de distracţie din Bucureşti comparabilă cu cea din alte capitale europene este luna septembrie, deci la sfârşitul sezonului de vacanţă.
Chiar şi în aceste condiţii, cu puţină îngăduinţă, ar exista totuşi motive pentru ca turiştii străini să vină în Bucureşti. Măcar dacă ne orientăm după ofertele vândute până acum în străinătate, în sistem city-break, de cei câţiva tour-operatori străini pentru care nu suntem doar o zonă albă pe harta Europei. Potrivit reprezentanţilor agenţiilor de turism, excursiile cumpărate de străini au cuprins obiective interesante cum ar fi Palatul Parlamentului, Muzeul Satului, Muzeu Ţăranului sau Hanul lui Manuc.
Ce-i lipseşte totuşi Bucureştiului?
La o asemenea întrebare, reprezentanţii agenţiilor de turism care vând vacanţe în România ar avea un singur răspuns: promovarea.
Primul indiciu: Bucureştiul aproape nu există în cărţile de travel importante din lume. De exemplu, în ghidul de turism DK, folosit în special de turiştii cu bani, capitala ţării noastre este inexistentă. Nu este pomenită nici în Ghidul Michelin, destinat restaurantelor din toată lumea (recent am fost incluşi totuşi în Ghidul Verde Michelin, cu destinaţii turistice), iar în Lonely Planet există referinţe foarte vagi despre Bucureşti.
Lipsa de interes a străinilor pentru capitala noastră ar fi trebuit totuşi compensată de efortul autorităţilor române. Până acum însă nu s-a întâmplat aşa: Bucureştiul nu există în clipul de promovare turistică a României, iar dacă vrei să afli câte ceva despre acest oraş, ai şanse mici să o faci chiar şi după ce ai ajuns la destinaţie. Singurul centru de informare turistică este în Pasajul de la Universitate. Cât despre brandul turistic al Capitalei, de abia de puţin timp autorităţile din turism au început procedurile de organizare a unei licitaţii. Prea târziu pentru a mai salva ceva din acest sezon.
Bucureştiul este ocolit de turişti poate şi pentru că mulţi dintre noi ne dorim acest lucru. Întrebat într-o emisiune TV despre preţul mare pe care un turist ar trebui să-l plătească pentru o călătorie cu RATB, 6 lei după desfiinţarea biletelor de hârtie şi înlocuirea acestora cu cartele electronice, un funcţionar al Primăriei a răspuns nonşalant: “Noi trebuie să ne gândim la locuitorii Bucureştiului, nu la turişti”. Este şi acesta un punct de vedere.
