Dezbaterea cu privire la impozitarea Bisericii Ortodoxe Române, relansată de către fostul consilier al premierului Mihai Tudose, nu trebuie să treacă dintr-o extremă în alta. BOR nu mai poate beneficia de statutul privilegiat pe care îl are în prezent în relație cu instituțiile de control, dar nici nu e cazul ca statul să transforme Patriarhia Română într-o sursă de bani pentru acoperit găurile guvernării, așa cum sugera Orlando Teodorovici.
Altfel spus, activitățile BOR trebuie tratate precum ale oricărei societăți comerciale, atunci când Biserica face comerț de dragul comerțului, sau ale oricărei fundații sau asociații, atunci când banii sunt folosiți în scopuri caritabile.
În prezent, Biserica Ortodoxă Română scapă aproape complet controlului autorităților fiscale.
Discutați cu orice preot din țară și vă va spune, în privat și cu jumătate de gură, că Fiscul nu a venit niciodată să verifice dacă taie chitanțe pentru înmormântări sau botezuri, darămite dacă plătește impozite pentru sumele încasate. Această imunitate este obținută de către prelați prin câteva metode simple. Prima ține de arhaismul țării noastre superstițioase. Mai mulți preoți ne-au povestit, cu ocazia documentării unor articole despre BOR, că de multe ori nici măcar polițiștii nu îndrăznesc să dea amenzi de circulație unui preot în sutană „de teamă să nu fie blestemați“. Dacă prelatul nu a greșit grav – ca în celebrele cazuri ale unora mult prea beți –, agentul rutier închide ochii și scapă cât mai repede de riscul unui blestem.
A doua metodă are legătură cu cooptarea celor care ar putea să controleze biserica în Adunările Eparhiale ale episcopiilor. „România liberă“ a relatat în 2011 despre cum sute de hectare de pădure au dispărut în ultimii zece ani din jurul mănăstirii vâlcene Hurezi. Tăierile nu au fost anchetate niciodată de autorităţi, pentru că defrişările sunt făcute chiar de oamenii Bisericii Ortodoxe Române. Investigația a descoperit că doi dintre cei care ar fi putut opri jaful, care dura în acel moment de 10 ani, comisarul-şef adjunct al Gărzii Financiare Vâlcea, Valentin Oprea, şi colegul acestuia, comisarul Gheorghe Ivan, făceau parte din comisia economico-bugetară a Adunării Eparhiale a Episcopiei Râmnicului, în raza căreia se află și Mănăstirea Hurezi. La vremea respectivă, Valentin Oprea a recunoscut pentru „România liberă“ că Garda Financiară nu a efectuat nici un control privind comercializarea de lemn de către lăcaşurile de cult. De asemenea, a precizat că nu cunoaşte cifra de afaceri a Arhiepiscopiei Râmnicului.
Tot ziarul nostru a relatat în 2015 despre modul cum mitropolitul Olteniei, IPS Irineu, a schimbat destinația unor fonduri europene, acțiune care poate avea consecințe penale, fără ca vreo instituție a statului să se sesizeze nici măcar după publicarea anchetei.
„Arhiepiscopia Craiovei a primit, în 2011, fonduri europene de aproximativ 650.000 de euro pentru reabilitarea și modernizarea unui fost liceu agricol. Clădirea, aflată în comuna Grădinari, județul Olt, urma să fie folosită de instituția bisericească pentru a oferi servicii sociale și educaționale către 500 de copii din localitate.
Arhiepiscopia Craiovei a încasat banii, a modernizat imobilul, însă i-a schimbat destinația asumată prin contractul cu autoritățile europene. Astfel, în clădire funcționează acum Colegiul Național de Fete «Buna Vestire», o școală gimnazială cu internat care asigură educația pentru numai 12 eleve“, scriam în 2015.
Așadar, dezbaterea se poate rezolva ușor, Biserica Ortodoxă Română să fie tratată ca oricare altă instituție sau, acolo unde e cazul, ca oricare altă societate comercială din țara asta. E cert însă că trebuie să se termine cu privilegiul de a fi stat în stat.
Urmăreşte-l pe jurnalistul Răzvan Chiruţă şi pe reţelele sociale
