Suntem spre finalul unei veri zbuciumate, nu doar din cauza inundatiilor succesive, cu tot cortegiul lor de tragedii, ci si datorita zbuciumului de pe scena politica. N-au fost alegeri anticipate, dar a fost o remaniere, destul de ciudata din moment ce a contat mai mult “algoritmul” decat evaluarea rezultatelor ministrilor, indiferent de formatiunea careia ii apartin. Intre timp, presedintele Basescu a mai gasit cateva ocazii de a pune pe jar presa si opinia publica. Ba l-a acuzat pe premier ca e sub influenta unor cercuri de interese, ba a lansat chestiunea cu santajul din partea unui ziarist si uite asa trec in plan secund stiri de genul celor cu eventuala abandonare de catre Uniunea Europeana a modernizarii coridorului rutier IV european sau cu declaratia ministrului de Interne bavarez privind probabila amanare a integrarii europene in cazul Romaniei. In rest, am fost informati ca domnului presedinte ii plac mamaliguta cu smantana, dar si chefurile de la “Ciresica” pana in zori de zi, ori de la deja celebrul “Golden Blitz”, unde, la un spritulet, se abordeaza marile probleme de politica interna si externa ale patriei. Impresia de superficialitate este indusa de mass-media interesata in scandaluri, este reala sau e cate ceva din amandoua?
Indubitabil, Traian Basescu a produs mutatii profunde in politica romaneasca. Si era cazul, dupa un deceniu si jumatate de baltire, cand aproape pierdusem speranta ca s-ar putea sparge uriasele structuri solidificate in jurul unor interese oculte, care nu aveau nimic comun cu bunastarea natiunii, ci doar cu bunastarea tot mai evidenta a alesilor ei. Cu firea lui bataioasa, cu un instinct remarcabil, rugos si fara nici un fel de retineri, Basescu a reusit sa-si impuna vointa si in fata politicienilor, schimband conventiile interpartide in favoarea Aliantei, instaland Guvernul pe care l-a vrut, dar devenind si extrem de popular pentru milioanele de oameni care nu aveau neaparat nostalgia “tatucului”, dar doreau un presedinte activ, care sa nu se ascunda dupa prevederi constitutionale sau alte pretexte, ci sa iasa la lupta deschisa cu un intreg sistem fata de care omul obisnuit se simtea total neputincios. Este o lupta foarte grea pentru ca acele grupuri de interese oculte intr-adevar exista si sunt extrem de puternice, dovada convulsiile prin care trec ministerele unde intr-adevar s-a inceput incizia de bisturiu pentru a ajunge la marile pungi purulente: Justitie, Interne etc. Pe de alta parte, observam ca in acest an nu s-a mai construit nici un kilometru de autostrada, in mediul economic isi face loc ingrijorarea fata de nebuloasa ce pluteste asupra strategiei fiscale din anii urmatori iar inalti oficiali europeni vorbesc tot mai insistent despre amanarea integrarii. Este adevarat, fara a aduce prea multe critici Bucurestiului, pentru ca si acolo exista intelegerea fireasca fata de eforturile de a reforma sistemul din radacini, dar se asteapta rezultatele concrete.
Or, pentru rezultate concrete e nevoie de o functionare optima a Puterii. Presedintia, majoritatea parlamentara, Guvernul, coalitia la putere trebuie sa gaseasca modalitatile eficiente de conlucrare, sa puna surdina scandalurilor, oricat de justificate ar fi unele dintre ele, si sa puna osul la reforma. Pentru ca in final si cetateanul trage linie si vrea sa vada faptele. E adevarat, marile transformari nu se pot face peste noapte, dar cu siguranta vor intarzia daca munitia e risipita pe scandaluri fara prea mare miza, riscand sa duca in derizoriu adevarata lupta cu un sistem ce trebuie reformat din temelii.
