Poporul s-a bucurat că, în sfârşit, Adrian Năstase a ieşit din închisoare. Tot poporul ştie foarte bine că fostul premier este doar o victimă a “diavolului” Traian Băsescu şi a Occidentului ticălos. Poporul nu poate fi indiferent la soarta lui Năstase.
“Doamne, nu pot să suport câtă umilinţă i-au făcut omului ăsta. Vor să-l termine psihic!”,“E mai bine să gândim pozitiv şi să tăcem, că nu-i facem bine”, “E un război psihologic “, “Nu mai vorbiţi de diavolul României”. “Judecătorii aşteaptă semnal de la diavol (n.r.- Traian Băsescu) să reia procesul”. Aceste afirmaţii au fost culese luni, de colegul meu Daniel Befu, de la Tribunalul Bucureşti, unde s-a decis eliberarea condiţionată a fostului premier, de la oamenii simpli veniţi acolo să asiste la “marele” eveniment. Unii erau pensionari, alţii nu aveau probabil ceva mai bun de făcut în mijlocul unei zile de luni, dar toţi erau cu sufletul alături de familia Năstase. O familie care nu o duce chiar rău, dacă ar fi să ne luăm după proprietăţile imobiliare şi parcul auto pe care le afişează. Dar, chiar şi aşa, milioane de români simpli au simţit totuşi nevoia să empatizeze luni, la tribunal sau în faţa televizoarelor, cu fostul premier, după cele opt luni petrecute în închisoare pentru corupţie.
Mărturisesc că mi-e greu să-i înţeleg pe oamenii care-l căinează acum pe Năstase. Mi-ar fi la fel de greu să găsesc argumentele logice pentru care un om ce luptă zi de zi cu problemele propriei vieţi ajunge să sufere pentru soarta unui politician intrat la închisoare, chiar dacă în locul lui Adrian Năstase ar fi, să zicem, Traian Băsescu, Victor Ponta sau Crin Antonescu. Iar acest lucru nu are legătură cu simpatia sau antipatia pe care fiecare dintre noi o poate avea pentru un politician sau altul. Are legătură doar cu raţiunea unui om care trăieşte într-o ţară cu mulţi oameni săraci, dar în care corupţia printre politicieni este foarte răspândită. În aceste condiţii, de ce aş fi trist eu, ca român, atunci când uneori- foarte rar, în realitate- câte un politician, să-i zicem doar controversat, este condamnat la închisoare şi petrece câteva luni după gratii? Chiar şi în situaţia în care, să acceptăm şi această variantă, demnitarul respectiv ar fi victima răzbunării altor oameni politici.
Argumentul că, de fapt, mulţi români sunt convinşi de nevinovăţia lui Năstase în dosarul Trofeul Calităţii şi de aceea vor să fie acum alături de el are o hibă majoră. În acelaşi caz, au fost condamnaţi la pedepse mult mai grele (6 ani de închisoare) oamenii care au adunat efectiv banii pentru campania electorală a fostului şef al PSD. Aţi auzit cumva de vreun miting de susţinere pentru Irina Jianu sau pentru soţii Popovici, care au rămas în închisoare? Sau măcar de vreo referire la soarta acestora ? Dacă Năstase este nevinovat în mentalul colectiv atunci nevinovaţi ar trebui să fie şi ceilalţi participanţi.
Nu stă în picioare nici motivul că oamenii au fost manipulaţi de campaniile mediatice care au încercat să facă din Năstase un martir al regimului Băsescu, pentru că şi acestea fac parte dintr-un joc politic cu care ar trebui să fim obişnuiţi. Tentativa de sinucidere de la momentul arestării a contribuit la martirizarea fostului premier, dar chiar şi aşa, au trecut opt luni de atunci, iar Năstase arată acum ca un om sănătos, plin de viaţă, pregătit să-şi reia activităţile politice şi pe cele ştiinţifice.
Explicaţiile valului de simpatie la adresa lui Adrian Năstase trebuie căutate în trăsăturile acestui popor, care are obiceiul să uite repede şi să renunţe uşor la lucrurile importante. Românii nu au trăit bine pe vremea Guvernului Năstase, cum nu trăiesc nici acum. Încetul cu încetul însă, au ajuns să nu mai aibă mari aşteptări de la politicienii din prezent, deci nici motive să caute speranţa în viitor. Iar când nu mai crezi în viitor, nu ai altceva de făcut decât să-ţi cauţi alinarea în trecut. Iar un om al trecutului, cum este Adrian Năstase, poate fi proiectat în mintea multora drept singura lor salvare. Tot aşa cum, foarte bine, există suficienţi români care-l regretă acum pe Ceauşescu, după ce şi-au şters voit din minte lucrurile rele legate de perioada în care acesta a condus România.
Ieşirea lui Năstase din închisoare, ar trebui să fie aşadar un semnal pentru marii politicieni ai zilei. Nu ar fi prima dată când trecutul s-ar dovedi mai puternic decât prezentul.
