Din patru în patru ani, societatea românească trebuie să înghită o porţie dublă de ticăloşie din partea clasei politice şi, în general, a celor implicaţi în jocul alegerilor. Din patru în patru ani, aerul din această ţară devine aproape irespirabil, pentru orice om de bun simţ care se uită la televizor, deschide ziarele sau pur şi simplu vrea să informeze pentru a merge la vot în cunoştinţă de cauză.
Primii care îşi dau măsura caracterului sunt, evident, politicienii aflaţi la putere. Într-un an electoral, nici nu se iese bine din iarnă, că în guvern încep calculele: ce măsuri să mai luăm, ce pomeni să dăm, pe cine să mai mituim ca să stopăm pe cât posibil scăderea din sondaje? Reformele, măsurile economice anticriză sunt abandonate una câte una în favoarea unor calcule pragmatice, strict electorale. Un bun exemplu îl avem acum legat de problema restiturii contribuţiilor la sănătate, reţinute ilegal pensionarilor. Deşi este evident că singura măsură echitabilă- atât pentru pensionarii care aşteaptă cu orele la uşa instanţelor pentru a depune cereri de recupere a banilor dar şi pentru magistraţii din toată ţara care s-au trezit cu o mare problemă în braţe pe care nu ştiu cum s-o rezolve- este emiterea unui act normativ prin care Guvernul să restituie banii direct celor păgubiţi, în PDL există voci care susţin că mai bine s-ar folosi aceste sume pentru reîntregirea salariilor bugetarilor. La baza acestei strategii nu este altceva decât un calcul cinic: Să-i lăsăm pe pensionari să-şi câştige singuri banii, chiar dacă asta va dura luni sau ani de zile, pentru că oricum nu ne mai votează, dar să încercăm să-i mituim pe bugetarii cărora le-am tăiat salariile, ca să le arătăm că ne respectăm promisiunile şi astfel poate mai convingem o parte dintre ei să ne mai aleagă pentru încă patru ani.
Examenul ticăloşiei se dă zilele acestea şi în parlament. Doar în ultimele zile, 16 sau 17 parlamentari de la putere au trecut în barca opoziţiei, unii pe muţeşte alţii folosind argumente hilare ( “reforma clasei politice”, etc), pentru a-şi salva pielea de un eşec previzil în alegeri. Politicieni care timp de patru ani nu s-au remarcat prin nimic au devenit zilele acestea vedetele Parlamentului, în contexul în care de votul lor poate atârna soarta Guvernului Ungureanu. Ticăloasă este şi atitudinea USL ( şi nedreaptă faţă de propriul activ de partid) care primeşte în rândurile sale politicieni pe care până ieri îi considerau răul suprem al politicii româneşti.
În preajma alegerilor putem cunoaşte şi adevărata faţă a aşa-zişilor lideri ai societăţii civile. Oare ce legătură o fi găsit cel supranumit, cu respect, “locotenentulul din Piaţa Universităţii”, Alexandru Gheorghe, între “încălcarea dreptului la demnitate şi onoare de către actuala putere”, pe care o reclama în ianuarie (şi împotriva căreia se declara un duşman feroce) şi candidatura sa la Primăria Sibiului din partea Partidului Naţional Creştin Democrat? Dacă o exista vreo legătură atunci aceasta nu poate fi decât oportunismul. Locotenentul Gheorghe nu face altceva decât să se folosească de capitalul de imagine câştigat în timpul protestelor din ianuarie pentru a-şi atinge un scop personal.
Venirea alegerilor ne arată şi adevărata faţă a multor comentatori, analişti sau ziarişti autohtoni. Oameni pe care altădată îi ascultai sau citeai cu interes (sau chiar cu respect) acum nu fac altceva decât să lanseze pe piaţă manipulări mizerabile sau insulte dezgustătoare către unii sau alţii dintre actorii scenei politice. Fanii să nu-şi facă totuşi griji. Anul viitor îşi vor relua alura de comentatori respectabili şi independenţi.
Să nu-i uităm pe postacii de partid care împroaşcă forumurile şi site-urile ziarelor cu informaţii false sau mizerii la adresa unora sau altora dintre candidaţi.
Cum anul electoral este de abia la început, vom avea timp să vedem noi şi noi forme de manifestare a ticăloşiei în spaţiul public. Este anul ei de graţie.
