Guvernul Ponta şi ministrul Transporturilor nu au greşit absolut nimic la privatizarea CFR Marfă. Întreaga vină pentru ratarea privatizării o poartă un mărunt secretar de stat, nici nu contează cum îl cheamă. Puterea se spală pe mâini din nou pentru eşec şi ne dă o nouă dovadă că, în acest moment, România nu este guvernată.
„Am cerut comisiei de privatizare un punct de vedere asupra consecinţelor care decurg din această situaţie”, „chiar dacă la conducerea ministerului s-au schimbat miniştrii, comisia de privatizare a asigurat derularea procesului”, „statul român l-a învestit cu responsabilitatea de a conduce această comisie de privatizare pe domnul secretar de stat Cristian Ghibu”, „am avut cerinţe precise pentru domnul secretar de stat” .
Citeşte şi: Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Ce au declarat Gruia Stoica şi Ramona Mănescu
Acestea sunt câteva fragmente din declaraţia de luni seară a ministrului Transporturilor, Ramona Mănescu, după ce a devenit evident că vânzarea CFR Marfă a eşuat. Mesajul este, în esenţă, unul singur: nu ne reproşaţi nouă, guvernanţilor din fruntea ţării, acest eşec, dacă cineva a greşit atunci acela este funcţionarul Icsulescu. Sigur, omul nu este făcut cu ou şi cu oţet în faţa camerelor de luat vederi, dimpotrivă ministrul chiar precizează că această comisie şi-a făcut datoria, dar este scos în faţă, în caz că opinia publică va cere să cadă un cap. Deci, domnule Ghibu, nu ştiu cine sunteţi, dar mă tem că în curând veţi fi executat.
Privatizarea CFR Marfă a început să dea de gândit încă de când fostul ministru, Relu Fenechiu, a ieşit să ne anunţe, roşu în obraji de fericire, că a bătut palma cu Gruia Stoica, dar că „mai sunt nişte condiţii de îndeplinit”. Mirosul de eşec a început să plutească peste România imediat după ce Victor Ponta a încercat să paseze responsabilitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării şi, implicit, lui Traian Băsescu. În cele din urmă, povestea s-a lămurit pe deplin după ce preşedintele a spus răspicat că Gruia Stoica nici nu are banii pentru a cumpăra CFR Marfă. Preşedintele a spus adevărul sau a minţit, nici nu mai contează, cert este că înţelegerea cu patronul de la GFR a avut de la început ceva necurat în ea, nu mai intru în detalii pentru că mulţi ziarişti au semnalat problemele la vremea respectivă. Ceea ce nu trebuie însă să înghiţim noi acum este exact ceea ce încearcă Guvernul să ne spună: la nivel superior lucrurile au fost curate şi gestionate profesionist, dar s-au împotmolit în detalii -„Întrebaţi comisia de privatizare dacă vreţi să ştiţi mai multe!”, cam acesta este mesajul care vine de la Guvern.
Citeşte şi: Ce are în spate şi de ce nu s-a terminat povestea CFR Marfă
Fuga aceasta de răspundere a membrilor cabinetului Ponta, manifestată nu numai pe acest subiect, ar trebui să ne îngrozească. Mai ales, pentru că este oarecum nemaiîntâlnită pe aceste meleaguri. Românii ştiu că la Guvern se fac şi se desfac lucrurile în această ţară, iar acum văd un premier care îi trimite pentru lămuriri ba la Parlament, ba la Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, ba la cine mai ştie ce funcţionar mărunt de prin ministere. O fi frica de procurori, cum zic unii, o fi incompetenţa celor mai mulţi dintre miniştri, sau mai degrabă amândouă, cert este că marile decizii ale acestei guvernări se iau undeva în beci şi cu lumina stinsă, astfel încât nimeni să nu poată să-l arate vreodată cu degetul pe cel care a luat hotărârea. Sau se găseşte un ţap ispăşitor, cum poate deveni cazul domnului Ghibu.
Această situaţie poate fi comparată cu ceea ce se întâmpla în triburile africane de la sfârşitul secolului XIX, descrisă de scriitorul nigerian Chinua Achebe în cartea „O lume se destramă”. În satul Umuofia, înţelepţii tribului, cât erau ei de înţelepţi, nu luau nici o decizie, cât de mică, până când nu mergeau la Oracolul Dealurilor şi al Peşterilor. Că era vorba de momentul când se cultivă plantele sau de pornirea unui război cu tribul vecin, toate deciziile erau luate de această închipuire care era oracolul, ce le vorbea membrilor tribului doar prin gura unui înţelept ce trăia într-o peşteră şi care era singurul în măsură să-i traducă decizia. De fapt, nu era vorba decât despre fuga de răspundere a conducătorilor tribului care se ascundeau în spatele „voinţei oracolului”de frică să nu fie consideraţi răspunzători de oamenii satului pentru prostiile făcute. Poate, în curând, vor ajunge şi membrii Guvernului Ponta să se scuze pentru prostiile făcute spunând că nu au făcut decât să respecte decizia Oracolului Dealurilor şi Peşterilor.
