21.4 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăOp & EdOpiniiErorile sunt omenești, dar persistența în eroare este absurdă!

Erorile sunt omenești, dar persistența în eroare este absurdă!

Starea de urgență și, mai apoi, starea de alertă prelungită, au fost declarate și instituite pe bună dreptate. Cine își imaginează că poate aduna capital politic din cauza acestei abordări instituționale și sistemice de „război” cu noul coronavirus, se înșală. Evoluția pandemiei a fost rapidă, aveam în față un inamic necunoscut și perfid și nu am fost pregătiți nici noi, nici alte sisteme medicale din țări mai dezvoltate și mai performante decât România.
 
Responsabilitatea în această bătălie a fost împărțită între stat și cetățeni. Dar intervenția care a schimbat paradigma de funcționare a societății noastre nu putea aparține decât statului, entitatea care are legitimitatea și forța să producă reguli si legi. Și, totodată, singura entitate care administrează sistemul de sănătate și dispune asupra resurselor materiale și financiare ale acestui sistem.
 
Constat, fără să acuz, că reacția statului în fața pandemiei a fost deseori ezitantă, iar responsabilii care au primit comanda în această perioadă au comis erori. Erori pe care le-au recunoscut și pe care le-au corectat constant prin actele legislative, Ordonanțe Militare și Hotărâri de Guvern care conțineau corecturi succesive ale documentelor emise uneori cu doar o zi înainte. Bătălia cu acest nou coronavirus, evoluțiile de la noi, dar și din celelalte state, dimensiunea pandemiei în țări ca Italia sau SUA, sau situațiile complicate cum a fost cea de la Suceava, ne-au pus în situații cu care nu ne-am mai confruntat. Și au pus nervii cetățenilor la grea încercare. Izolarea, încetarea activității în multe industrii, șomajul sau pierderea locurilor de muncă, imposibilitatea deplasărilor și închiderea granițelor, știrile mereu alarmiste, școlile și universitățile obligate să treacă la studiul integral online – toate acestea, și multe altele din același registru, au dus la un stres incredibil de mare în societate.
 
Sunt convins că de stres nu au scăpat nici autoritățile responsabile. Să reorganizezi, practic, sistemul medical într-un termen extrem de scurt, să poți disponibiliza capacități spitalicești, să te ocupi de dotări și, concomitent, să răspunzi solicitărilor mediului economic este extrem de complicat. Iar situația a fost complicată și de lipsa de rezerve strategice medicale – de la măști și combinezoane de protecție pentru medici, la măști pentru populație sau aparatură pentru secțiile de Anestezie și Terapie Intensivă. Fără îndoială, efortul autorităților a fost unul uriaș. Dar pe măsură ce ne îndepărtăm de perioada critică a Stării de Urgență, viteza de repliere a acelorași autorități și capacitatea de a furniza răspunsuri adecvate situațiilor noi se dovedesc tot mai reduse.
 
Noile situații cer soluții noi, dar acestea întârzie să apară. Autoritățile reacționează lent.
 
Voi da două exemple. Mai întâi, mă voi referi la Spitalul Clinic Colentina. Un spital cu o capacitate de 900 de paturi și cu mulți medici cadre universitare. Cu secții extrem de performante, unice în capitală.   Unul dintre spitalele importante ale Bucureștilor, dar nu numai. Vin aici pacienți din toată țara. Autoritățile au alocat spitalul pacienților infectați cu COVID-19. A fost o măsură corectă și rapidă. Dar, o dată cu ieșirea din Starea de Urgență și cu evoluția pandemiei, s-a ajuns în situația în care în acest spital erau internați în jur de 50 de pacienți (și aceștia, numărați noaptea…). Spitalul modern și de mari dimensiuni era practic gol. Se impunea revenirea la situația de dinainte de pandemie și redeschiderea spitalului către toți pacienții săi. Iar acest lucru ar fi trebuit să se desfășoare cel puțin cu aceeași viteză cu care spitalul a intrat în circuitul COVID-19.
 
Al doilea exemplu, Spitalul Județean de Urgență din Piatra-Neamț. Situație trasă la indigo. Acest spital are o capacitate de 844 de paturi. A fost alocat pacienților infectați cu COVID-19 din zona Moldovei. Și aici erau internați în ultimele zile în jur de 50 de pacienți!.
 
Practic, numărând doar paturile din cele două spitale, pentru aproximativ 100 de pacienți infectați cu noul coronavirus, au fost indisponibilizate peste 1600 de paturi de spital. Peste 1600 de pacienți români, cu diferite afecțiuni inclusiv cu neoplazii grave, nu au mai avut unde să se trateze.
 
Dacă atunci când dimensiunea pandemiei era greu de anticipat, o asemenea pregătire era justificată, astăzi, când autoritățile controlează situația epidemiologică, iar informațiile sunt exacte, păstrarea statului de spital-suport pentru cele două mari unități medicale este ineficientă din punct de vedere al capacității de răspuns a sistemului medical la nevoile pacienților români. Nu înțeleg reacția întârziată a celor abilitați să gestioneze sistemul medical în această perioadă.
 
Și mai este un lucru pe care nu îl înțeleg și nu îl aprob: politizarea pandemiei. Am scris de multe ori despre rupturile determinate politic din societatea românească. Am trăit cu toții momentele fierbinți ale bătăliilor politice și ale consecințelor acestora. Am auzit insulte, am văzut mitinguri de protest, am văzut moțiuni de cenzură și moțiuni simple în Parlament, i-am auzit pe politicienii de o culoare combătându-i pe ceilalți, de altă culoare, și invers.
 
Dar în fața unei amenințări cum este cea a pandemiei și în timpul bătăliei cu virusul, m-aș fi așteptat la unitate din partea clasei politice. M-aș fi așteptat ca în jurul președintelui României, dl Klaus Iohannis, să se adune nu doar guvernul, dar și reprezentanții Parlamentului. Nu a fost așa. S-a format un cerc restrâns de putere la Cotroceni, cu președintele, premierul și doar câțiva miniștri, nici măcar tot guvernul. Iar un alt centru de putere s-a format la nivelul Ministerului Sănătății, al Afacerilor Interne și Comitetului Național pentru Situații de Urgență. Primul centru stabilea deciziile pe baza informațiilor, analizelor și recomandărilor celui de-al doilea. Iar activitatea acestora era și este în continuare sintetizată de un Grup Strategic de Comunicare. Un grup care ne spune câte teste s-au făcut, dar nu și câte persoane au fost testate. O metodă de comunicare de-a dreptul eliptică…
 
Curtea Constituțională a României a constatat această inadvertență, stabilind că multe decizii luate în acest format au fost neconstituționale. Nu sunt neconstituționale in sine, dar forma în care au fost adoptate, fără implicarea Parlamentului, le fac neconstituționale!
 
Pot înțelege că partidele sunt în prag de campanie electorală, dar nu pot accepta ca România să fie condusă discreționar. Parlamentul este format din reprezentanții tuturor românilor și este instituția-simbol pentru orice democrație. Pandemia ar fi fost un bun prilej pentru a arăta că suntem capabili să lucrăm împreună. Nu a fost așa. Dimpotrivă, bătălia politică s-a ascuțit enorm. Nu m-ar mira să aflăm că spitalele Colentina și cel din Piatra-Neamț nu revin la normal din motive care țin de faptul că instituțiile care le coordonează sunt conduse de politicieni de altă culoare decât cei care compun guvernul. Ar fi tragic dacă ar fi așa.
 
Și nu pot să nu mă întreb ce s-ar întâmpla cu noi dacă vom ajunge vreodată într-o situație și mai gravă, de război autentic? Tot așa ar funcționa statul român, în funcție de apartenența politică a decidenților? Încă nu știm dacă am câștigat bătălia cu noul coronavirus, dar în caz de război sigur am dispărea de pe hartă cu o asemenea clasă politică!

Alexandru Vlad Ciurea
Alexandru Vlad Ciurea
Profesor Doctor Alexandru-Vlad Ciurea este un neurochirurg român. A înființat Departamentul de Cercetare în Neuroștiințe al Spitalului Clinic „Bagdasar-Arseni”, a condus și a fost implicat în aproape 20 proiecte de cercetare naționale și internaționale. Profesor universitar de neurochirurgie la Universitatea de Medicina și Farmacie „Carol Davila”, din București, conducător de doctorat. A realizat peste 23.000 de mii de operații pe creier, din care jumătate la copii. A fost președintele Societății de Neurochirurgie din România 8 ani (două mandate). Face parte din boardul revistei internaționale „World Neurosurgery”. A publicat 33 de cărți, cea mai importantă fiind „Tratatul de Neurochirurgie”. Din 2009 este cercetător Științific Gradul I.Între 1999 și 2011 și, ulterior, din 2014 până în prezent, este Președintele Comisiei Naționale de Neurochirurgie a Ministerului Sănătății, rol în care a fost responsabil cu realizarea Curiculei Naționale de Neurochirurgie și crearea specializării "Neurochirurgie Pediatrică". Este autor și contributor România Liberă din anul 2017.
Cele mai citite

Hidroelectrica anunță că Barajul Izvorul Muntelui este în perfectă siguranță după seismul de joi dimineață

Hidroelectrica a anunțat că Barajul Izvorul Muntelui, unul dintre cele mai mari din Europa, este în perfectă siguranţă după seismul produs joi dimineață în...

Deca, vizită în Sibiu. Agenda ministrului Educației

Ministrul Educației, Ligia Deca, efectuează astăzi o vizită în județul Sibiu. Vizita include participarea la *Gala performanței învățământului preuniversitar din Sibiu, vizitarea a două școli...

Peste 6000 de elevi s-au înscris la finala națională a concursului european de educație financiară European Money Quiz

Peste 6.260 de elevi, cu vârsta între 13-15 ani, din 390 de școli, licee și colegii de la nivel național s-au înscris la ediția...
Ultima oră
Pe aceeași temă