O simplă solicitare de informații publice a “Ziarului financiar” aruncă în aer toată construcția propagandistică a alianței de dreapta, partidele din coaliția de guvernare, cele care au obținut voturi masive în diasporă, nu reușesc să readucă emigrația acasă.
1,3 milioane de români s-au întors acasă, anunța nu demult cu mare pompă premierul Florin Cîțu citând un studiu din Financial Times.
Pentru a întări minunea, dar un pic mai prudentă, Raluca Turcan avansa cifra de un milion, vorbind despre activități sezoniere, la care s-ar angaja românii pe acasă.
Ieri, fermierii români au protestat în fața Parlamentului pentru slaba subvenționare a domeniului. Niciunul nu a revendicat tema reîntoarcerii acasă.
Ministerul muncii a plusat, fără a cita un studiu precis.
Toți oficialii erau convinși că bunele enunțuri electorale au fost îndeajuns pentru marea reîntoarcere a românilor acasă.
Ziarul financiar a doborât mitul reîntoarcerii
Tot elanul s-a frânt doar printr-o simplă informație a autorității de stat, responsabilă în domeniu, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, oferită colegilor de la “Ziarul financiar.”
„ANOFM are evidenţa cetăţenilor români care se întorc în ţară şi se înregistrează ca persoane în căutarea unui loc de muncă/şomeri, numărul acestora fiind foarte mic. Astfel, în anul 2020 s-au înregistrat 1.889 de persoane care s-au întors din străinătate, din care 1.859 au lucrat cu forme legale“, a transmis Ministerul Muncii “Ziarului financiar”.
desen realizat de Ștefan Popa Popa’S
O simplă adresă face praf ditamai propaganda. Sigur că acum Raluca Turcan nu trebuie să demită conducerea agenției, pentru că a comunicat cifrele oficiale. E în firea lucrurilor să fie pus la colț cel care spune adevărul într-un minister al minciunii.
Balonul cu diasporenii aterizați acasă s-a fâsâit
Nu este vinovat guvernul Cîțu decât de un singur lucru. De umflarea balonului cu “diasporeni” întorși acasă. Nu se întorc atât timp cât în țara lor natală salariul e de trei ori mai mic decât în țările în care servesc aceleași munci.
În momentul în care am ajunge și noi, măcar din urmă Poloniei, țară care și-a proiectat până în 2024, un salariu mediu de 1.000 de Euro, am putea vorbi despre o revenire a „diasporenilor”.
Până atunci, vom asista la valuri de turiști, de iureșul mașinilor fițoase, luate cu împrumut, doar pentru a impresiona naivii rămași la vatra părintească. În vara concediilor occidentale, vor reveni pentru a vorbi despre supremația occidentului, de parcă o babă românească, nu e aceeași ființă cu o babă italienească, atunci când e vorba de spălat și de îngrijit. Numai că acolo se ia o mie de euro, aici puțin peste cinci sute.
Dar există și meserii în care se câștigă mai bine decât în străinătate. Există dulgheri, tâmplari, instalatori de înaltă performanță care își calculează, înainte de a efectua o lucrare, venituri de cel puțin 150 de euro pe zi, fără nicio taxă, acasă, nu printre străini. Bani negri pentru zile albe.
În țară se face mai ușor suta de euro pe zi
Ca unul trăitor la țară, cunosc bine domeniile despre care vorbesc. Un deținător de Buldo excavator de la mine din comunitate lucrează împreună cu fratele său, posesor de camion. Conform propriilor mărturisiri, există zile în care fac și o mie de euro pe zi, bani nu glumă.
Cât despre lucrările agricole, toți se plâng de lipsa de forță de muncă. Nimeni nu mai vrea să sape. Dacă românii nu vor să lucreze pe 150 de lei pe zi, o fac sârbii și ungurii în localitățile de pe frontiera de vest.
Cea mai mare impostură am trăit-o cu un tânăr venit să facă tăieturile de primăvară la arbori și la pomi. Nici nu știa să mânuiască foarfeca și cerea 20 de lei pe un pom tânăr. La o sută de pomi, care pot fi toaletați pe zi, iată că-i cădeau 450 de Euro. Bani, nu glumă. Acasă, nu afară.
Sigur că lozincile “vrem o țară ca afară” nu mai conving pe nimeni. Chiar dacă mult hulitul guvern PSD a mărit salariul minim în construcții la 3.000 de lei, adică 750 de Euro, tot nu se găsește suficientă forță de muncă și atunci sunt unii care sar calul.
Cum se face suta de lei pe o groapă
Un prieten din copilărie al veterinarului meu i-a cerut pentru șase gropi de pus tuia 600 de lei. I-a dat banii, dar i-a recomandat să nu-l mai caute niciodată în viață.
O altă ispravă și cu asta închei, servitoarea unui mare intelectual român, vecin de-al meu, m-a rugat să-l las și pe ginerele său să mai câștige un ban în plus, pe lângă salariu. Lucra de noapte, ziua deci avea timp. Mi-a cerut 250 de lei pe zi, pentru a tăia toamna buruienile cu motocoasa. S-a prezentat la ora 11,30, a doua zi. I-am reproșat că paurele din satul copilăriei mele începea lucrul la ora 7.00. A zis că el așa lucrează. La ora 16,30, deci după cinci ore de muncă, mi-a spus că a terminat. I-am dat 250 de lei și i-am spus că-l aștept și mâine. Vorbeam cu cineva la telefon. Nu am văzut ce a făcut. La un moment dat, stupoare. Mi-a zis că-i datorez 500 de lei, căci el a prestat pentru două zile. Am închis telefonul și l-am întrebat dacă are prieteni la muncă în Italia. Mi-a spus că da. I-am recomandat să le spună cât de lesne se câștigă suta de euro acasă, nu printre străini.
citește și: „Nu poți învia decât din pământul patriei”
E ușor să fii la stăpân. Greu e să o iei voinicește pe picioarele sale. Prezent pe multe șantiere în occident, i-am întrebat pe români de ce nu se întorc să-și deschidă un business, acasă. Toți mi-au răspuns că nu au încredere în autorități.
Aceleași autorități care, până în ziua demantelării miciunii oficiale, cu milionul de români din diaspora, întorși acasă, nu conving lumea că și aici, nu departe de țințirim, poate exista un climat de lucru.
Dar pentru a convinge trebuie comunicare, nu propagandă.
Vocile lumii
Klaus Iohannis
Președintele României
