Am avut miniștri care au înființat, desființat, reînființat și redesființat școlile profesionale, alții care au schimbat numele examenului de Capacitate și care au mai introdus câteva testări în plus pentru elevi, s-au mai inventat câteva materii etc.
În esență, s-a amplificat, mai de fiecare dată, birocrația.
Acum, actualul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, visează să rămână în istoria școlii românești precum Daniel Funeriu și Andrei Marga, cu o lege a Învățământului.
Proiectul este însă departe de a lua naștere, iar, la cum se schimbă ecuațiile în politica de pe Dâmbovița, actualul ministru nu are nicio garanție că va apuca publicarea unei legi a Educației în mandatul său.
Astfel, Cîmpeanu a lansat în dezbatere publică o temă pentru care ar putea fi reamintit ani buni: reintroducerea admiterii în liceu.
Într-adevăr, este o dorință veche a multor profesori și a multor elevi de la liceele de top ale României.
Aceasta, pentru a se încerca limitarea numărului elevilor care vin de la școli mai slab cotate, dar unde primesc note mari, doar din dragostea dascălilor.
Pe lângă faptul că această grijă ar fi trebuit să fie uitată, având în vedere problemele cu care se confruntă învățământul românesc, este clar că admiterea la liceu ar fi doar o perdea, în spatele căreia să fie ascunse lacunele sistemului educațional din țara noastră.
Un exemplu simplu: de ce nu se reușește organizarea serioasă a Evaluării Naționale în toate școlile, inclusiv în cele mai slab cotate, preponderent din mediul rural?
În același sens, dacă am avea un proces educațional serios în toate școlile din România, nu ar mai fi necesară admiterea în liceu.
Dar pentru aceste probleme, cu repercusiuni mult mai mari pentru viitorul societății decât un elev mai slab intrat la un liceu de top, nu se prezintă idei de măsuri.
