Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Finala se joacă.

Marius Ghilezan 12.11.2019 - 00:52
Marius Ghilezan

Turul întâi al alegerilor prezidenţiale nu a înregistrat victoria fantastică a lui Klaus Iohannis, ci doar victoria celor disperaţi de posibila ascensiune a neomarxiştilor.

Share

Dăncilă joacă finala cu Iohannis.

Dacă a consfinţit ceva prima rundă e ieşirea din decor a lui Dan Barna şi prăbuşirea neaşteptată a USR-Plus. O retragere în garnizoană nu e echivalentă, însă, cu o abdicare. Culmea, unul dintre vicepreşedinţii partidului creat de sistem, a lansat acuze împotriva sistemului din cauza necalificării lui Barna în finală. Lupta progresiştilor continuă prin tranşee, asta dacă nu-şi sparg reciproc capetele.
Ce e excepţional e că marele balon de săpun al promotorilor sexopoliticii s-a spart.

Urmează răzebeluri interne, acuze şi blamuri, ceea ce îi va face pe discipolii celui mai important rezervist, Florian Coldea, să intre în derută.


Marile oraşe nu au mai fost seduse, aşa cum ziceau prognozele, de trimisul USR-Plus în bătălia cu candidaţii partidelor tradiţionale.
Strategia staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis a reuşit. Doar prin atacul fulminant asupra PSD, dus până la paroxism, dar şi la disperarea unora neobişnuiţi cu stigmate şi ocări, preşedintele a putut să capitalizeze voturile lui Dan Barna.


Atacul din „Rise Project” asupra candidatului USR-Plus nu a fost în măsură să-i diminueze intenţia de vot, ci doar să sădească îndoiala.

Activiştii din reţea nu au mai avut forţa de impact la un public dezumflat.
Ce se va întâmpla în turul 2 e cu totul altceva. Sigur că liberalii deja beţi de succes nu se vor lăsa duşi de euforie timp de două săptămâni, mai ales că istoria ultimelor alegeri prezidenţiale a demonstrat că cel clasat pe primul loc în primul tur de scrutin a pierdut în al doilea, pe baza emoţiei create.
Nu-l vom vedea pe Iohannis, stând la televizor şi mâncând pop-corn, precum Victor Ponta în urmă cu cinci ani. Va fi activ cu activul de partid, pentru a-şi asigura a doua lungă siestă din carieră.


Totuşi, continuarea asaltului asupra PSD şi a Vioricăi Dăncilă poate deveni un bumerang.

Populaţia sătulă de scandal şi de tensiuni interminabile ar putea să se adune şi să-i acorde votul Vioricăi Dăncilă. E cunoscut faptul că în cazuri unor emoţii colective, majoritatea empatizează cu victima.
Profesioniştii lui Iohannis, cu studii înalte de securitate statală şi socială iau în calcul şi acest aspect. Nu mă îndoiesc. Până acum au demonstrat că la propagandă sunt bine pregătiţi, chiar dacă negativul lor a bătut pozitivul, care de altfel nici nu a existat în mandatul lui Iohannis.
Pericolul intrării într-o autocraţie îi înspăimântă pe mulţi oameni. Dar temerile individuale nu sunt suficiente pentru obţinerea unei mase critice.
Ce poate face Viorica Dăncilă pentru a răsturna evidenţa? Din punctul ei de vedere ar continua riposta cu mănuşa de mătase. Nu mai ţine. E nevoie de înăsprirea luptei. Va veni Klaus Iohannis la dezbateri cum s-a dus Mahomed la munte. Nu va coborî din Olimp.
Pentru a se crea masa critică de votanţi împotriva lui Iohannis e nevoie de o lebădă neagră. Dar cine să o scoată, cine să o aducă, aşa peste noapte?
De unde poate mai aduna candidatul PSD voturi? De la alegătorii Ramonei Bruynseels,a lui Mircea Diaconu şi a lui Cumpănaşu. Nu sunt suficiente. E nevoie de o largă coaliţie anti-Iohannis, până acum necreată.


După interpretarea cifrelor, printr-o privire sumară, lui Klaus Iohannis îi ajung voturile progresiştilor din USR-Plus.

Dacă ceilalţi candidaţi ieşiţi din cursă nu s-au pronunţat în vreun fel asupra tranzacţiilor cu voturile obţinute (nici nu cred că alegătorii maturizaţi deja ar mai asculta de recomandări), la electoratul USR-Plus chestiunea e mai sensibilă. Acolo loveşti cu lozinci. „Hoţii”, „prăpăd”, „inflaţie”. Partidul lui Dan Barna e bazat pe structuri informale. Acestea sunt legate de agenţi de legătură. Cum poate Iohannis activa reţeaua? Ce le poate oferi la schimb? Guvernarea. E simplu. Îi bagă pe câţiva reprezentanţi ai formaţiunii progresiste să intre în guvernul Orban. Şi dacă nu o face? Riscă să nu mai obţină cele 16% din voturi necesare. E greu de crezut că va aduna coeficienţi redutabili din dezamăgiţii ALDE, Pro România. Nu sunt de neglijat alegătorii mai isteţi decât standardul ai lui Theodor Paleologu.

Dar ce primeşte în schimb, cel ce a anunţat că nu dă voturile până ce nu aude anunţul că Iohannis va participa la dezbateri?
În băţoşenia lui, Klaus Iohannis n-ar negocia cu nimeni. Sigur că Zeus nu coboară din Olimp. Dar lucrurile mai neplăcute le fac alţii pentru el.
Continuarea discursului anti-PSD îi va fi fatal. Hoţomanii, ieşiţi de după colţ, îi pot fura papucii de lângă pat, pentru că sforăitul pe aceleaşi partituri jenează şi provoacă discomfort.
E timpul alegerii relei cele mai mici.

Citește totul despre:

Comentarii

loading...