L-am văzut pe ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, subliniind problema puținilor consilieri școlari pe care îi avem în sistem în acest moment.
Este bine că ministrul a punctat și problema în formarea acestor consilieri.
Ceea ce nu se discută însă – ce-i drept, este un subiect dureros – este faptul că, într-un procent îngrijorător de mare, avem în școli oameni cu studii de Psihologie slab pregătiți, care nu și-au putut găsi un post mai bun.
Problema majoră este că salariile oferite acestor consilieri nu sunt în niciun caz atractive, în comparație cu veniturile pe care un psiholog le poate obține având un alt post.
Este într-adevăr grav că avem mult prea puțini consilieri școlari, dar este și mai grav că mulți dintre aceștia ocupă posturile de pomană.
În foarte multe cazuri, doar ca să se noteze pe o coală de hârtie care justifică activitatea acestor consilieri școlari, diriginții claselor îi mai solicită să țină un discurs neinteresant în fața elevilor.
Am cunoscut numeroase situații penibile în care elevi cu probleme de comportament au fost trimiși la cabinetul unui astfel de consilier doar ca să se uite unul la celălalt, fără nicio îmbunătățire a modului în care tânărul privește școala.
Cei mai mulți psihologi buni și dedicați nu rezistă prea mulți ani în sistemul de învățământ preuniversitar, deoarece, indiferent cât de mult am fi atrași de o meserie, nevoile de zi cu zi ne determină să ne gândim la o modalitate de a ne spori veniturile.
În țara în care Guvernul ține creșterile salariale din Educație blocate de doi ani, ne dorim mai mulți profesioniști în sistemul de învățământ preuniversitar.
